Capitolul 2: In care se elucideaza misterul din princina caruia bulgarii dau intotdeauna din cap DA in sens de NU

Sa ai asa o priveliste buna si sa o strici pe tot feluri de nonsensuri precum: cota de piata si diagnosticul comerical al unei firme?! Eram acolo, la un seminar uitat de lume, soarele scanteia pe idilicul lac din Gheorgheni. Sau Marasti. Sau Gheorgheni. Iar mintea mea zbura undeva la posibilitatile pe care le-as avea daca as castiga 8 milioane de euro la Loteria Romana. Da, da, stiu… as plati cel putin 2 milioane de euro impozit. Dar tot as ramane cu vreo 6 in mana. Hai, fie 5.

In primul rand, le-as da o gramada de bani la ai mei. Pe urma la frate-meu, dar mai putini, cu banii trebuie sa ai grija, ca iti distrug tineretea, realizarea, etc. Pe urma, restul i-as tine in banca si vreo o suta de mii as juca la pariuri, pe o cota de 3-4,  pe acolo. Castig trei-patru sute de mii. Bun, ii scot. Pe urma mi-as chema prietenii si le-as propune sa lase totul si sa vina cu mine prin lume. Sa facem anul ala salbatic de care tot vorbesc managerii de top de cand i-a lovit criza. Dar noi l-am face fara intermediari. In primul rand Istanbulul, dulce Istanbul. Pe urma orientul mijlociu, Damasc, Ierusalim. Apoi mergem la Gizeh sa vedem piramidele. Mergem in China, India, apoi Australia, Noua Zeelanda. Plecam spre lumea noua, facand escala in Hawai. Asa, vreo doua saptamani, sa vedem, cum o ard bogatasii. In lumea noua, prima oprire Peru, ruinele incase pe care am dorit sa le vad toata viata mea. Pe urma Brazilia, un trip clasic pe Amazon. Facem Argentina pe urmele lui Che Guevara. Si pe urmele femeilor, Argentina fiind in opinia mea umila, tara care da cele mai frumoase femei lumii acesteia. Mergem apoi in Mexic sa vedem ruinele atzece. Si apoi, ilegal, trecem in State. Trecem inapoi si apoi intram si legal. Vreau sa vad si Marele Canion. Vreau sa joc la un casino si in Las Vegas. Sa urc pe muntele ala pe care scrie Hollywood. Pe urma, New York, sweet home. Cum as fi putu sa il uit?! Facem apoi drumul inspre Canada. Si inapoi in Europa, in reversul Titanicului. Sa vad Europa de vest asa cum se cuvine. Cu Anglia, Franta, Spania, Portugalia, Italia, Elvetia, Austria si Germania…

Dar s-au terminat si chinuitoarele alea ore. Si iata venind seara. Era opt cand am decis ca trebuie sa merg la un concert Junetrip in Atelier. Eu, un amic, doua beri, mult tutun de rulat, diversi cunoscuti ce ne dadeau ocol. Un concert jazz care ma facea sa ma trezesc intr-o america interbelica. Intr-o america plina de farmec. De baruri cu piane, chit ca Junetrip nu aveau pian. Fumul de tigara, berea rece, muzica, ma facea sa ma visez acolo. Sa fiu agentul FBI. Acela sub acoperire, care nu are o viata personala si spre finele zilei sta acolo in bar si bea shot dupa shot pana la ora inchiderii. Si asculta muzica, fumeaza si se gandeste la un soare portocaliu de apus. Un soare care nu iti cere nimic, un soare care doar te lasa sa il privesti. Si sa il simti. Pentru ca, tu esti tu…

Si Junetrip cantau, iar noi visam. Ca toti muritorii de rand. Si am ajuns sa discutam despre Statele Unite. Amicul meu vrea sa plece acolo peste vara. Sa vada New Yorkul. Discutia, pornind de la capitalism, nu avea cum sa nu degenereze intr-o poveste despre rusi si femeile lor. Rusii au femei superbe, degeaba. Uneori cred ca as putea suporta frigul acela aprig de pe acolo pentru ele. Doar pentru ele. Amicul meu a condus discutia intr-un punct si mai indepartat, generalizand rusoaicele in femeile slave. Si astfel, m-a intrebat:

-Dar ba, femeile slave sunt toate faine! Si totusi, bulgaroaicele sunt frumoase?

Stau, ma gandesc:

-Hmm, pai nu stiai ca bulgarii sunt cei mai mari exportatori pe cap de locuitor pentru circ in materie de femei?

-?!

-Exporta femei cu mustata!

-Zau asa?

Si atunci m-a lovit. Solutia marii enigme. Era acolo, era chiar acolo:

-Pai fii atent, tu de ce crezi ca bulgarii dau din cap diferit de noi restul? Ei dau din cap da in sens de nu. Cand au venit strainii la ei prin baruri si i-au intrebat: “bulgarilor, voi aveti femei frumoasee?”, ei au raspuns prin gestica sau mimica sau ce o fi. Au dat din cap in sens de nu. Dar femeile lor s-au simtit jignite si astfel, ca sa evite certurile conjugale, bulgarii au schimbat sensul nu-ului din gestura cu sensul afirmativ.

In timp ce discutia prindea forma, ma uitam la fundul chelneritei. Si cum trecea grabita pe langa masa noastra, i-am cerut nota de plata. Culmea, mi-a observat mana ridicata, ca in clasele primare. Ce vedere de ansamblu! Si atunci m-a lovit din nou:

-Bai, cum ar fi ca pe nota de plata, pe langa aceste beri, sa mai apara si un “inca doi lei in plus” pentru mine deoarece m-am uitat la fundul ei? Si sa scrie acolo acolo clar si specificat, batut la masina.

Am platit, am plecat… era o seara prea faina ca sa nu o inchei uitandu-ma la stele cat inca sunt treaz. Pentru ca si daca vrei sa visezi si in caz ca nu vrei sa visezi, un lucru e cert: astazi e bine sa nu fii bulgar.