Archive for category polojenie

Miam vazut moartea injurul okilor la Bamboo azi dimineata

Azi nuapte k de obicei mam imbatat cu prietenii si am inceput sa prizam niste chestii dragute care stiu cati plac si tie dar nu vrei sa rekunosti catie frica de politie. Si am stat asa, relaxati, pana am zis ca mergem ca de obicei in Bamboo. Si am luat taxi la club si eram eu cu Andu si cu Mirel.

Si am lasat gecile la gardeloba si am stat jos la masa si am baut niste zampanie. Cu gheata kum imi place mie. Si digeiul punea mega bine, asa ca mam ridicat, am mers la baie si mam dus dupa sa dansez.

Gagica e mijto si ea se unduieste binen ritmu muzicii care rupe. Si ma uitam la ean oki si zambeam cu precizie. Si era mega bine. Si am stat sa ma gandesc cum sai spun cat de mult o iubesc. Si danzam langa dansa si o priveam cu nesat si iam zis:

– Kum te chiama, draga mea?

– Ce? Nu te aud! Spune mai tare!

– Cum te chiama, pasarico? Ca danzezi maxim de frumos!

– Alexandra.

– Salut Alexandra! Te iubesc, scumpa?

– Ma intrebi?

– Da. Fiind ca as vrea!

– Ok, pai hai sa mergem la baie.

Nu va povestesc fiind ca ii intim. Dar la un moment dat am auzit tipete. Si parea ca is ale ei si ca ii place. Sam continuat sa dau. Ca era bunoace rau Alexandra. Si sa tras dupa un pic si mia zis:

– Buey… n-auzi? Sentampla ceva.

– Nu se intampla inca ca nam terminat.

Si ma tras de mana sa iesim.

– Kum vrei sa ies cu ea asa?

– Puneon pantaloni si hai sa mergem!

Am ascultat si cand ieseam, tipete se auzeau. Am dezchis usa si simteam miros de fum. Ma uit in jos, ardeau flacari si am zis ca asta nui a buna, ce dracu am luat. Si mia zis Alexandra ca trebe sa iesim. Dar nu prea se mai vedea pe unde de la fum. Am zic ca cel mai binei sa ramanem calm. Si sa bajbaim peretii si sa stam departe de fok ca sa nu ne ardem. A zis ca sa mergem inapoi in baie si sa iesim pe geam.

– Pai nu cred car fi o idee buna. Daca cadem in cur si ne rupem un picior?

In momentul ala imi vedeam moartean juru la oki. Mia fost frica pentru prima data in veata. Si iam zis:

– Bai, mie frica co sa mor. Hai pe usa.

– Nu, hai pe geam.

Am avut bulan, era prea mic. Asa ca am luato pe usa. Fumul era gros si ne era frica dar am dat cu lanterna de la aifon 7 si lumineaza bine, noroc ca mai aveam baterie. Ne tineam cu hainele ude de la chiuveta cam avut inspiratie, la nas. Si neam luat dupa niste oameni care dupa am vazut ca erau bodiguarzi. Si neau scos afara unde au venit ambulante. Si era cu girofaruri aprinse, oameni dezbracati, femei care tipau. Si miam dat seama kam pierduto pe Alexandra. Si tzust inapoi so caut. A incercat sama opreasca securiti dar iam futut una, zbang, bai de aici, Alexandra e in pericol. Am intrat in fum. Bajbaiam peretili si incerca so gasesc. Si am cautato incontinuu. Se facea cald si inecacios, noroc cu lanterna de la aifon 7. Bun telefon, apropo. Bai si nu gandesti, ma suna. Cine ma suna la ora asta? Alexandra.

– Ce faci, fa. Te caut de nu mai pot, unde esti?

– Ke neboon. Sunt afara, eram in spatele tau. Am mers la ambulanta sa beau apa, ca imi era sete de la vitaminele alea ce leam luat noi doi inainte sa mergem la baie.

– Hai ca ies si eu. Ne vedem acolo.

Azi am fost erou si eu ca si voi, aia de la Colectiv. Am mers dupa ea si kiar daca nam salvato, sa sti ca am iubito in baie si am ajutato sa iasa la aer. Norok kior ca la noi na fost decat raniti si nici aia grav. Asta inseamna un club bun, nu ca si Colectiv. Ca la Colectiv nu era indeplinite conditiile de mediu si protectie. Ca altfel sigur scapa si deacolo mai multa lume cu veata. Oricum imi pare rau de ce sa intamplat acolo, kiar daca rocari. Si imi pare rau si de ce sa intamplat aici, darma bucur ca na patit nimeni nimic.

Si sincer, pacat ka ars Bamboo ca era mega smecher, loku meu preferat. Da norok ka egzista inca Fratelli si ala na ars.

Advertisements

, , , , , ,

Leave a comment

Ca-te ceva despre simularea ratata de la BAC

I-mi bag pilula in ea de educatie romaneasca anul 2015 in care noi inca ne chinuim sa scriem cu pixuri si creioane cand alti se joaca jocuri pe tablete si telefoane. Se ce-re sa citesc Lostirta de NumaiStiuCum IlCheama si Fratii Baltagul de Ion Morometii. Plus poezi de alui Eminescu carea murit deja de cateva sute de ani.

M-a incarca regretele ca ma dau afara din scoli dupa ce am i-njurat profesori, zic ei, pe un grup de Facebook. Nu iam injurat, am facut memeuri cu ei, dar aia e prosti si idioti si nu stie de NainGag si Thumbler.

Se duce tara asta de rapa, acum pe bune, un pic de civilizatie nu mai e deloc.

Nu vreau sa critic pe nimeni sau sa judec. Nu i-mi mai pasa, voi emigra si veti pierde inca unul din tinerii care se duce in occident sa munceasca un job ca lumea pentru bani ca lumea. Ca oportunitati nu oferiti in tara.

Si-mularea de la BAC a fost o bataie de joc.Macar presa tine cu noi. A venit in sala de clasa capcaunul, a dat subiectele, am rezolvat si apoi nea picat pe toti. Ce pilula mea de scoala e asta? Ce am invatat?

Nimic, zero, nada.

Leave a comment

Vrei sa muncesti?! Vezi ca te-ai nascut chiar in tara potrivita!

Romania, ca despre ea este vorba. Aici cine pune osul, trage si folosul. Sau ca sa ma exprim mai traductibil pentru google translate: straine, daca nu ai de munca in tara ta si vrei sa muncesti, apoi vino in Romania! Aici muncind, te poti imbogati. Nu peste noapte, dar in timp, peste cateva luni, poti ajunge si tu un om bogat, la casa ta, cu jeepan’ de povestit la nepoti, cu piscina, drum asfaltat pana-n poarta casei, etc.

In Romania poti avea tot ceea ce tu vrei.

Si sa incepem cu ce este mai important: justitie. In Romania justitia chiar functioneaza. Bani sa ai. Ca sustinere iti faci. Nu conteaza cate capete de acuzare ai primit, poti sa ai chiar si unspe ca si nea’ Horica Anderco. Ca uite, justitia care iti gaseste unsprezece capete de acuzare, nu este in stare sa demonstreze ca te faci vinovat macar de unul. Drept e ca stai la inchisoare. Dar amu’ nu se merita? 15 luni de puscarie inseamna, aproximativ 6 milioane de euro. Adica, asta iese aproximativ patru sute de mii de euro pe luna de puscarie. Pai domn’le pe mine de ce nu ma baga la inchisoare?! Vreau si eu sa fiu baiat destept! Fac afaceri cu propietatea statului, alung toti investitorii care doreau sa deschida afaceri in Satu Mare, fie ca este vorba de fratii McDonalds sau de grupul Metro. Semnez si contracte cu firme de parcare din Timisoara, semnez si cu a lui Cocos, daca e cazul. Va mai dau si paine si circ, cum primeam eu cand eram mic de la nenea primaru’ Horea. Hapt in centrul orasului inchingeam un bou la protap. Si acuma imi amintesc, cum, copil mic m-am apropiat de bucatarul care il frigea si acesta mi-a dat o halca mica de carne fripta. “Nene, da’ n-am bani!”. “Ia baiete, ca sa te-nzdravenesti si tu, ca banii mi-i dai alta data.”. Era sefie in Satu Mare la zilele orasului, ce bon fiscal, din alea?! Da’ sa nu deviez de la subiect, jur ca mi-ar placea si mie sa fac afaceri cu statul. Si de ma baga la mititica ca si pe Horica, apoi sa ies la fel de nevinovat. Si cu daune de la stat.

Chiar imi este mila, de voi, bugetarii astia care munciti si va tot taie din salariu ca sa faca economii la bugetul statului. Si cand te gandesti ca taind de la bugetari isi reduce statul veniturile?! Da’ la Horica oricum ii da statu’ vreo cateva milioane de euro, acolo, milioane care nu cred ca se impoziteaza.

Justitie, deci avem. Pe urma, ca sa ma intelegeti de ce se merita sa vii la munca in Romania si nu in alta tara, dati-mi voie sa va zic ca avem stat. Statul roman este principalul actor din viata oricarui cetatean. De douazeci de ani, a construit infrastructura ca sa se poata tranzita Romania, asa cum se cuvine. Sa fim si noi destinatie turistica in rand cu lumea, daca tot ne promovam.  Acum avem autostrazi. Cam cinci sute de kilometrii in aproximativ douazeci de ani. Ca sa intelegeti si voi cat de mult conteaza acest lucru, dati-mi voie sa va prezint limita de viteza pe drum european. 50, ca nu-i 70 km/ora in localitate, cum ar trebui si 100, ca nu-i 120 km/h  in afara orasului cum ar trebui pe un astfel de drum conform cerintelor de la comunitate. Deci, avem o medie de 75 km/h limita de viteza pe drum european in Romania, desi localitatile sunt mai predominante decat portiunile de drum extra-urban. Si avem o limita pe autostrada de 130 km/h.  Deci, daca inainte aia 500 km de carosabil ii parcurgeam in 6 ore si 40 de minute, acum, pe autostrada ii facem in 3 ore si 50 de minute. O economie de aproape trei ore, dom’le! In douazeci de ani. Nu-i mult?! Acuma sa nu imi sariti in cap, ca vezi Doamne, nu-s chiar 500 de kilometrii de austrodata, iar chiar de admiteti ca sunt, kilometrii aia nu sunt legati intre ei. Tronsoane, chestii, trestii… va rog, lasati! Ca astea-s aspecte cu care nu ne batem capul. Daca si acuma mai vreti sa comentati, apoi stiti ce?! Luati voi trenu’!

Tot statul, care ne iubeste si ne respecta pe noi, contribuabilii, ne ofera cele mai ridicate din punct de vedere calitativ servicii de care am putea avea parte. Invatamantul, sanatatea, securitatea, toate sunt pline de oameni entuziasti care de abia asteapta ca tu, cetateanul contribuabil, sa le treci pragul pentru a te lua in primire. Mai, voi nu stiti cum isi fac treaba cei de la institutiile din Romania?! Aici este tara in care oamenii pur si simplu nu mor, din cauza sistemului medical eficient. Aici este tara care da cei mai multi einsteini pe cap de locuitor din Europa, din cauza sistemului educational cu standarde ridicate de calitate. Aici este tara in care daca iti lasi telefonul pe banca in parc si te duci pana in Ungaria, la Tesco la cumparaturi, il gasesti intact pe banca acolo, cand te intorci. Politistii vegheaza.

Administratia publica inseamna perfectiune si oameni dedicati. Tot timpul sunt acolo la birou. Uneori si noaptea. Chiar ma intrebam daca nu trebuie sa vii cu banul pe la ei, ca in alte tari din Europa, daca tot stau acolo la suplimentare?! Nu, orele suplimentare sunt platite bine de catre stat. Bribery ziceam acolo, ca nu stiam cum sa le explic ce inseamna, ca in romana nu este cuvant pentru termenul acesta. Taxele sunt de doua ori mai numeroase ca in, sa zicem, Republica Moldova. Dar aia este tara, mai?! Acolo nu lucreaza nimeni, pana si tigarile le dau pe gratis, nu ca aici, la noi.

De privati, iarasi numai de bine. Poate un pic ma plang de institutiile multinationale si de cele bancare. Uneori te mai pun sa astepti, alteori nu reusesc sa rezolve treaba pentru care te-ai dus acolo. Dar patronii romani sunt oameni. De cuvant. Cum te-ai inteles, asa se face. Daca aia ati convenit, apoi aia ti se da. Daca la pretul zet te-ai inteles, la pretul zet iei. Si nu cu intarzieri si din alea. Ca oamenii stiu o vorba. Si aia-i buna.

Ca incheiere, promovez frunza Romaniei. Strainilor, explore the Carpathian garden! Merita.

Explore the Carphatian garden!

concept copyright: MDTR.ro

, , , , , , , , , , ,

3 Comments

A perfect day

‘poi incepe de dimineata. Cand te duci la Posta Romana sa iti ridici coletul, pe care l-ai comandat acum cateva zile, chiar cinci sa fie mai exact. Dar cum ei nu lucreaza in week-end, sunt doar trei zile. Mno, si cand m-am infiintat eu in unitate si am purces inspre ghiseu, m-a oprit binevoitor o doamna de pe acolo. Mi-a dat un pahar de unica folosinta umplut cu niste Coca-Cola din ala rece, tinut cu fermitate in frigideriu la ei si mi-a zis:

-Bine ai venit la noi, Posta Romana! Sa avem o colaborare frumoasa! Si daca tot ai fost insetat si e asa de dimineata, ia vezi ca acolo in spatele salii unde lumea aia se inghesuie la coada este un bufet suedez. Poate iti este si foame.

Am inganat un pic in sens afirmativ. Si doamna aceea, foarte respectuos, mi-a zis:

-Du-te si serveste-te linistit! Eu iti recomand chiftelele. Sunt foarte crocante. Dar ai putea incerca si sunca umpluta cu branza topita, usturoi si marar. La majoritatea colegelor, acest fel le place cel mai mult.

Dupa ce m-am ospatat pe cinste, imi era greu sa ma deplasez pana la ghiseu. Ca mno, eram ghiftuit asa, nu mergea treaba cu una, cu doua. Am vazut ca mai multi cetateni bravi se aflau in aceasi situatie. Si i-am vazut ca mergeau spre banca aceea de lemn de langa masa unde se completeaza diverse acte si ocupau un loc. Asa ca am facut si eu la fel. Ca sa nu ne fie cald, pentru ca incepea deja caldura sa isi intre in ape, o doamna foarte amabila a venit si a pornit niste ventilatoare din acelea de moda veche. Si apoi, vazandu-ne nedumeriti, ne-a zis:

-Nu au fost de acord cu aerul conditionat cei din conducere, deoarece au zis ca trage la urechi si dupa aceea te dor maselele. Dar am achizitionat aceste ventilatoare potolite si va asigur eu ca ele isi fac pe deplin datoria.

Si asa si era. Si cum stateam acolo jos, pe scaunul acela minunat si ma relaxam dupa micul dejun, o angajata a Postei Romane a venit la noi, acesti clienti care ne odihneam si ne-a luat pe rand la puricat, care ce treaba aveam si desigur, ne ducea sarcinile la indeplinire. Un ins avea de receptionat niste bani prin Western. Alta de trimis o scrisoare la verisoara din Sibiu. Un batranel venise dupa pensie. Eu aveam de receptionat un colet. Si doamna de la posta era foarte rabdatoare, nu conta ca avea multe drumuri de facut pana in spatele ghiseului. Clienta ce dorea sa trimita scrisoarea spre Sibiu si-a uitat pixul acasa. Doamna de la posta i l-a dat pe al ei. “Ia-l, pastreaza-l, eu imi cumpar unul nou”. Si mie inca de cand mi-a vazut cartea de identitate mi-a zis:

-Ah, domnul Bota, de cand v-am asteptat sa veniti dupa colet. Imediat vi-l aduc!

Mi l-a adus si a intrebat daca il poate desface de ambalaj sa verificam daca e in regula. Dupa ce mi-am dat acceptul, si-a scos cutterul din buzunar, a desfacut cartonul si a strans resturile si mi-a aratat comanda. Am zambit si i-am spus ca e in ordine. Mi-a dat avizul sa il semnez si cand am dus mana la portofel, m-a oprit prin gesturi, zicandu-mi:

-Haideti, domnu’ Bota, nu trebuie sa platiti chiar astazi. E o zi atat de minunata, incat nu merita sa v-o stricati platind bani. Platesc eu pentru dumneavoastra astazi, iar maine, ca oricum cred ca mai veniti pe la noi sa luati micul dejun, mi-i dati inapoi!

Ce puteam sa ii mai raspund?! Am incuvintat din cap, mi-a dat avizul si m-a salutat. Si vazand ca ma feresc a pleca, deoarece stateam prea confortabil pe scaunul acela, cand s-a intors din spatele ghiseului mi-a adus un pahar cu ice-tea. L-am baut incet, i-am zambit frumos si cand am terminat, am salutat lumea si m-am luat si am plecat.

Si m-am dus sa ma plimb prin parc. Ca aveam o treaba la banca si era frumos ca inainte sa ma reculeg un pic. Si cum stateam asa, pe banca in parc si fumam o tigara, un domn politist mi-a adus o sticla de Fanta de portocale din aia de 0,5 litri. Si o scrumiera:

-Domnu’ va rog eu frumos sa nu aruncati tigara aia pe jos. O stingeti in scrumiera si scrumiera o lasati aici pe banca ca vin eu dupa ea.

-Da’ cu sticla asta ce e?

-Cadou din partea Politiei Romane.

-Problema e insa ca nu-i prea rece… i-am zis eu.

Dezamagit s-a uitat lung la mine. Nu stia ce sa faca. Politistii nu au fost niciodata cei mai destepti. Mi-a zis:

-Stiti domnu’, numai la temperatura aceasta avem!

-Apoi vezi ca este la Target, non-stopul acesta ce-i langa intersectie. Ei au frigider. Du-te si cere-le voie sa o inlocuiesti pe asta cu una de a lor care-i rece. Arata-i ca nu-i desfacuta, daca-ti zice ceva.

A incuvintat din cap si s-a dus inspre Target. In timp ce pleca, i-am zis:

-Linistit, ca mai fumez o tigara, nu te grabi…

Dar nu aveai cu cine vorbi. Indata ce a crezut ca nu-l vad, a luat-o la goana. Cand s-a intors s-a oprit din fuga in apropierea mea, sa nu-l vad eu ca a fugit. Dar faptul ca gafaia il dadea de gol. Totul durase mai putin de doua minute.

I-am explicat apoi ca nu am cum sa ma descurc cu sucul, cu tigara si cu scrumiera, ca-s om si eu si doar doua maini am. Domnu’ politist a facut un efort de gandire si pe urma mi-a zis:

-Lasati domnu’ ca daca imi permiteti va tin eu scrumiera?

-In sfarsit un politist destept, i-am spus eu.

Si am stat pe banca in parc, fumam. Scrumam in scrumiera tinuta de domn’ politist, care statea in picioare fara nici un fel de efort, chiar de inainte fugise. Se vede ca fac astia instructie la academie, nu gluma. Am desfacut sucul si am baut din el. Era rece, bun…

-Stati ca va tin eu si dopul.

-Capacul, l-am corectat eu binevoitor.

Apoi sa nu va povestesc cum era la banca. Ca si acolo daca doreai sa astepti iti dadeau o tableta sa te dai pe net. Sau casti sa asculti muzica. Sau puteai sa mergi intr-o camera speciala unde juca lumea jocuri pe Playstation 3. Si acolo te deranjau functionarii bancii doar cand le faceai tu semn.

Si cand am terminat tranzactiile, foarte grijuliu functionarul m-a intrebat daca mai am treaba in oras. Nu mai aveam, asa ca s-a oferit sa ma duca pana acasa cu masina. Nu conta ca stau aproape, clientul e client, mi-a zis.

-Aici nu suntem la stat!

Si mi-a zambit.

Deci ce zi, domn’le! Pana si apa s-o pornit, ea, de una singura, cand am intrat in casa si am mers sa ma spal pe maini…

, , , , ,

7 Comments

Din insemnarile zilnice ale unui profesor de statistica

A venit vara si parca e ca si in gradinita, ma simt copil, prunc mic. Aici in urbea maiastrului Cluj, ploile si caldurile vin si trec, se succed ca si intr-o sinusoidala lina. Perioada, perioadele sunt anii din viata mea… acum am ajuns la a saizecisiuna. Timpul parca vrea insa sa stea in loc, iar vremea aceasta calda si seaca sa ma face sa ma uit de pe geam la trecatori si sa ma gandesc la puterile constantei lui Euler. Aici, la FSEGA, totul e efemer. Studentii vin si pleaca, examenele se dau, se corecteaza si nimeni nu e multumit. Mai ales fetele acelea parsive care vin imbracate sumar la examene si imi arunca privirea aceea kinky. Imi place la nebunie sa le pic.

Nu o sa va ascund, dragi cititori, lui Parpucea tare ii plac functiile exponentiale. Exista o adevarata dinamica in ele. Imbina matematica cu fizica. Pornesc de la un nivel scazut si apoi urca parca inspre cer, urmand a exploda. Imi plac mai ales cele care cresc pana intr-un maxim, in care vreau si eu sa ajung. Iar apoi se dezumfla treptat. Nu o sa va mint, o parte din mine tinde sa devina exponentiala. De fapt mereu mi-au placut lucrusoarele care cresc. Si naivii care nu vorbesc sau nu stiu despre ele.

Alta zi.

A venit la contestatie, ah, parfumul ei… ca si o briza salbatica de mare, el mi-a inundat camera si matematicile mele complicate. Ooo, un parfum atat de simplu poate rezolva niste probleme atat de complexe. Interesanta lume, creat-ai tu, Doamne, pacat ca am renuntat de mult sa mai cred in tine. Si cand i-am vazut: rochia, picioarele, decolteul, sandalele, lipstickul, parul… toate compuneau un suprem intreg. Iti venea sa crezi ca am gasit un model matematic capabil de a descrie modul in care lumea aceasta converge. Un model care ar putea defini materia si cele patru forte care actioneaza asupra ei. The theory of everything. Era acolo, in mintea mea. Mai trebuia doar sa o ating fizic si o puteam descrie… ce viata… un premiu Nobel ma asteapta acum, spre batraneti.

Si atunci m-am ridicat de pe scaun… mi-am supt burtoiul, sa par carismatic. Si i-am zis hotarat ca vreau sa ii dau niste carti. Sa o ajut sa treaca la examen. Am si avertizat-o, cartile mele nu au insa coperta, sa ia ceva inainte ca sa nu se iste complicatii. Ea a inteles, ele mereu au inteles… lumea asta-i mare si noi suntem niste muritori insignificativi pe o planeta uitata intr-un colt al imensitatii spatiului exponential. Da, m-a inteles. Uneori ma suprinde si pe mine ca m-a inteles. Atat frumoasa, o alta lume si… totusi intelege, mesajele mele, nevoia mea, dorinta mea.

Vreau sa o domin si sa ii arat ca stiinta are si o alta parte, o parte practica. Asteapta-ma, tu Iulie, caci voi veni…

Beau un ceai. Si ma gandesc.

Femeia e frumoasa si se vede pe ea ca ma doreste si stiu ca ma asteapta in pat culcata. Si abia mai poate fara sa ma vada acolo langa ea, tinand-o in brate, desfatand-o. Si vocea ei, acum indepartata e cantec in urechea mea. Atingerea ei, atingerea ei are gust de miere, iar unghiile ei, unghiile acelea atat de scurte si date minutios cu lac, trebuie sa aiba gust de ciocolata cand ma vor atinge pe cerul gurii. Vreau sa stau langa ea, sa imi pun gandurile impreuna cu gandurile ei, iar impletirea lor sa se redice deasupra patului nostru si sa ne poarte spre infinit. Si inca pasii mei nu pot sa ma poarte acolo, spre ea… caminul acela sfant, locul meu care ma face sa fiu deasupra voastra, o muritori de rand… pozitia mea, care ma propulseaza spre marile minti ale acestui secol… dar de ajuns, pronesc spre tine, iubita mea, studenta mea. Azi vei invata. Azi un doctor profesor iti va preda.

Cateva ore mai tarziu.

Dezamagit. Dezamagit, cat sunt de dezamagit. Ipocrita, ce nu i-a placut? Nu vrea sa isi ia examenul? Lasa ca vezi tu…mai termini FSEGA cand o sa ies eu la pensie… dar s-au inventat deja pastilele care nu imi grabesc pensionarea.

Si-a pus poseta, m-am dus, m-am dezbracat, i-a zis sa se dezbrace ca vin si intru imediat si ea nimic. Golanca! Cum isi permite, lasa ca vede ea cum mai trece examenul la mine?! Nu stiu, dar unele sunt chiar proaste. M-a facut sa ma simt ca o bota. Ce ecuatiile lui Maxwell dorea?! Nu mi-am luat chiloti curati?! Si inca de la Unicomf. Nu mi-am ras barba?! Eram neted ca un ousor de gainusa….

Femeile! Femeile, grrrr… am ajuns sa inteleg matematici armonice si fractali si inca femeia tot nu pot sa o pricep. Mereu are toane, mereu… macar de era in alta zi, dar la un interval de doar cateva ore. Ea dorea. Si in cateva ore s-a razgandit. Ce? Nu era comod patul?!

Intr-una dintre zilele urmatoare.

M-a parat, proasta, lasa ca vede ea… ca eu am pile la minister si is uns cu toate alifiile. Auzi, Parpucea, ne pare rau, dar te dam afara?! Nici o suta de decani nu ma pot da pe mine afara de aici. Marga?! Cine este marga acesta? Eu sunt sef peste sefi care sunt sefi la sefi. Nu au cum sa ma dea afara, lasa ca se mai linistesc apele si vad ei…

Sunt profesor doctor si eu vreau sa ajut studentii. Ce era sa fac cu ea, daca la matematica nu se pricepea?! Eu am chemat-o sa imi demonstreze ca e capabila sa se descurce in viata. Sa treaca testul meu. Si uite in ce cacat m-a bagat. Nu ca mi-ar pasa, ca eu oricum am lipici pe scaunul de profesor.

Sa imi dau demisia? Auzi, sa imi dau demisia?! Ce gluma buna? De ce, pentru ce? Oare nu faceti voi toti la fel cand nu va vede nimeni? Oare nu profitati de altii cand aveti puterea sa o faceti. Sa arunce careva primul piatra, ca apoi o sa vorbesc si eu liber. Eu nu v-am atacat pe voi, voi m-ati atacat cerandu-mi demisia. Vreti sa ma demiteti?! O faceti pe propria voastra raspundere.

Acum ma cam doare capul si cred ca o sa ma internez putin la spital pana se face mai liniste. Cine vrea sa imi aduca cate o banana sau nuci de cocos, e asteptat cu mare dragoste la spital. Aaa, si ofer consultatii de statistica chiar si acolo in salon. Ca eu-s profesor doctor. Iar  daca o sa va deranjeze prezenta lor, am sa ii dau afara pe ceilalti bolnavi.

, , , , , , , , ,

11 Comments

Irinel Columbeanu a iesit la agatat

Se zvoneste ca Irinel Columbeanu, unicul si adevaratul, a iesit la agatat. Prin Lipscani, s-a dus din club in club. Cauta studente. Se pare ca a trecut cu bine peste dramaticul moment, ruptura de cea care i-a fost nevasta, menajera, sclav sexual. De acum Irinel Columbeanu e din nou liber si periculos pentru relatii stabile. Se aude din surse demne de incredere ca va veni si prin Cluj sa incerce apele. Apoi tinteste Iesii Vechi si Fruntoasa Timisoara.

Irinel e liber si poate fi un pericol pentru relatia ta. Dar… dar, ai noroc azi. Pentru ca nu esti singur in acest razboi. Voi lupta pentru tine cu sfaturile mele. Mereu la inaltime. Aplica ceea ce recomand aici si vei deveni nasul sau. Moartea cu Coasa pentru toti acesti columbieni.

Ai agatat-o si acum o iubesti. Pentru ca mno, asa e viata. Chiar daca la inceput parea ciudat, relatia se aseaza odata cu vremea. Te obisnuiesti si cu mancarea care parea proasta la inceput, daca o incerci de multe ori. Problema e ca, chiar daca inca nu acum, mai devreme sau mai tarziu va da semne ca vrea sa plece. E totul monoton, pasiunea dispare. Si apoi, cireasa de pe tort, daca il vede pe Columbeanu, cum ar putea sa ii reziste?! Cum  sa faci sa nu se ajunga aici?

Il vede pe Columbeanu?! Bun, atunci nu o scot in club. Da?! Wrong answer! Iesi tu in club. Lasa-o acasa sa se uite la televizor sau sa stea pe facebook sau sa picteze sau sa faca poze artistice sau creatii literare sau ce mai face ea… si iesi tu! Sa nu fii timid. Iesi in club si oricum vei avea incredere in tine ca esti intr-o relatie. Adica, te simti bine si daca nu agati nimic. Asta cauta tipele, asa ca vor roii in jurul tau. Nu le cruta! Prinde-le pe toate care iti cad in mana! Inseala-o cu toate si de cate ori poti. Asta este regula numarul unu in orice relatie. Nu trebuie sa fie faina musai, ideea e sa te atraga. Sa fie ok de anturat, sa aveti macar un film comun. Agata-o, incearca un one night stand unde se poate si da-i alt numar de telefon. Asta desigur, doar daca ti-l cere.

Regula doi este sa nu ii spui ca o inseli. Chiar daca te intreaba des? Femeia mereu a fost atenta la detalii. Firul acela de par brunet agatat in fermoarul de la pantalonii tai, care contrasteaza cu parul ei blond da de banuit? Ii spui ca o iubesti. Cum ai putea tu sa o inseli?! Nu uita, in minciuni exista doar o regula si este foarte simpla: aceasi minciuna repetata de zeci de ori devine adevar. Asadar, niciodata sa nu recunosti ca o inseli. Nici cand te vede cu alta de mana pe strada. Mai ales daca te iubeste. Daca te iubeste, oricum nu o sa creada ca o inseli nici daca faci sex cu alta in fata ei. O sa creada ca e menage a trois.

Regula numarul trei spune sa nu ii faci pe plac. Nu ii fa pe plac, orice iti cere! Iti cere sa te casatoresti cu ea? Ii zici ca mai degraba ai pleca in Noua Zeelanda sa traiesti in pace si armonie cu bastinasii de pe acolo. Iti cere sa ii faci un masaj? Ii raspunzi ca ai avut cea mai grea zi din viata ta si ca ai merita sa fii tu recompensat cu unul. Iti aduce ciocolata? Refuza-o.  Spune-i ca are gusturi proaste in materie de ciocolata, machiaj si haine. Ti-a crosetat ceva in semn de dragoste? Spune-i ca e cel mai oribil obiect realizat de catre mana omului pe care l-ai vazut de-a lungul istoriei. Sa nu iti fie teama sa ii demonstrezi mereu ca nu are dreptate. Ca orice ar face ea, exista mereu ceva mai bun ce putea face in schimb. Daca iti zice ca esti rau, pentru ca ele niciodata nu vor intelege, spune-i ca o iubesti si ca mereu ii vrei binele. Intr-un final te va ajunge si ea la concluzia aceasta, pentru ca asta inseamna relatie.

Al patrulea punct ar consta in doza zilnica de posesivitate. Chiar daca neaga, e chestia aia ce o tine in viata. In alerta. Mereu se va plange, dar posesivitatea este piperul si sarea din mancare. Fii posesiv cu fiecare ocazie si arata-i cat de posesiv esti! Daca te tine, poti sa o si bati! Este chiar recomandabil. Eu unul inca nu am reusit sa imi bat vreo prietena, dar promit ca voi incerca sa depasesc aceasta bariera. Trebuie insa sa imi promiti si tu ca o vei face! O sa iti asigure o relatie lunga si de durata.

Cinci, foarte important, fa-o de ras. Cu orice posibilitate. Chiar daca la inceput nu te pricepi, ca mno oameni si oameni si diferente si diferente, iti promit ca o sa inveti si incet, incet vei ajunge sa te descurci din ce in ce mai bine. Fa-o de ras cand se duce la salonul de machiaj, cand e la volan, cand isi cumpara haine, cand iti spune sa nu o faci de ras scl.

Si in final, tine-te mereu de regulile de baza si lasa lucrurile marunte sa iti condimenteze relatia. Suna-o mereu si mai ales cand e ocupata. Imprumuta mereu bani de la ea si uita sa ii returnezi. Invita-o la cina, la film, la cafenea si uita sa te duci si tu. Fa-o mereu sa astepte, pentru ca ea oricum o sa intarzie. Regula de aur la intalniri… mereu sa ajungi cu cel putin o ora mai tarziu decat ati stabilit.

Daca faci toate acestea, ii vei demonstra cat de mult o iubesti, cata grija ai de ea. Isi va da seama ca e o floare rara si ca tii la ea. Si coioti preum acel Urinel Columbeanu nu vor putea pune in veci ghiarele pe ea. Columbeanu nu o merita.  Oricat de rau ai putea fi tu cu ea, Columbeanu va fi si mai rau. Asadar, citeste, reciteste si invata, pentru ca repetitia este mama invataturii. Si nu uita, nu crezi in sfantul Valentin, dupa cum nu crezi nici in Mos Craciun. Succes!

, , , , , , , , ,

11 Comments

Stela Popescu…

Nu stiu cum se face, dar mai nou, ori pe unde am drum, daca am un scaun liber in dreapta mea, trebuie musai sa se aseze vreun ins care sa imi faca propaganda religioasa cata vreme dureaza drumul nostru impreuna. Saptamana trecuta un mos mi-a tinut preelegeri din Turnul de Veghe. Acum trei zile m-au abordat pocaitii cand treceam prin parc. Azi am avut privilegiul de a face drumul spre Satu Mare cu un baptist pur sange in dreapta mea. Atat doar ca nu era negru, dar nu ii lipsea nici prea mult pana sa fie.

Ideea e asa: e criza. Mereu a fost criza. Si tot timpul o sa fie. Acuma merge prost situatia economica. Nu-i bai, cand va merge bine, va veni o criza de violenta. Prea multi: hoti, cersetori, criminali, violatori, pedofili misuna prin oras. Asta e criza de violenta care urmeaza dupa criza de lichiditati financiare. Cand o sa ia politia, pardon statul, atitudine si o sa dispara si criza de violenta, urmeaza desigur alta criza. Vin inundatiile. Pe urma canicula. Pe urma o sa vrea IMF sa ii rambursam creditul. O sa urmeze privatizari masive… iar criza de locuri de munca. Pe urma vine o noua ordine mondiala. Iar criza. Ne baga cipuri, o noua criza. Si cand, chiar se vor ispravi cu toate crizele aceste, cand chiar credeti ca nu o sa mai ramana nici una, urmeaza criza varstei de mijloc si apoi criza varstei a treia.

Am observat la religiosii astia ca mereu gasesc o criza de care sa se lege ca nu e bine. Ca nu e totul perfect, ca nu e ordinea aia pura pe pamant. Da, prietene, lipseste ordinea aia, lumea este cam anarhista. Solutia? Trebuie sa vina Iisus. El o sa ne salveze. Daca ar fi dupa insii astia trei care au incercat sa imi lege destinul de obiectivul sectei lor, lumea aceasta ar fi plina de pace, impacare, spiritualitate, oamenii s-ar ajuta mereu intre ei. Nu ar exista rautate, violenta. Ar exista doar bunatate si alturism. Pentru ca o sa vina Iisus. Si cat de prost sunt eu, domnule, ca nu am acceptat sa ma convertesc spre asemenea obiective. Cat de batut in cap si legat in lant sunt in lumea asta a mea imperfecta si rea…

Mi-au zis ca… Iisus va veni in curand.

Iisus, al’ ce a fost rastignit, ce si-a daruit viata pentru iertarea pacatelor noastre. Tipul acela din Nazareth, care la origine fuse tamplar, apoi pescar si pe urma predicator. Predicase pe atunci pentru pace, bunastare socialista si in stil anti-imperialist. Romanii erau insii rai pe atunci, plus oligarhia evreiasca care era mana in mana cu sistemul. Acestia erau si fortele lumii sale. Asa ca au pus mana la mana si l-au rastagnit. Dar El, El a inviat. Apoi in catva timp majoritatea lumii s-a convertit la invataturile sale. Azi il asteptam sa se intoarca pe pamant.

Nu vrei ca El… sa se intoarca pe pamant? Nu iti doresti sa vina si sa isi imparta judecata? In stanga si in dreapta?

Sincer?! Nu, nu vreau sa vina. De ce sa vina? Daca e asa bine unde se afla El, in raiul acela promis, atunci sa stea El acolo, langa Taica-sau. Sa ma lase pe mine aici. Ca mie imi place aici, m-am adaptat. E minunat aici pe pamant, ne certam pentru bani, ne omoram timpul cu: sex, alcool, diverse droguri, jocuri pe calculator, sport, muzica, socializare, privit, citit. Avem ce face. Imi e teama ca daca vine Iisus, o sa fie nasol. O sa trebuiasca sa ne cumintim cu totii, sa stam mereu in pozitie de drept langa tronul sau si sa ii cantam la comanda psalmi si laude. Cam asa o sa fie lumea aia prezisa de insii astia religiosi.

Vine Iisus, gata cu cearta. Va fi loc numai pentru oameni buni. Nici animalele nu se vor mai manca intre ele, leul se va juca cu mielul pe campie. Se vor dezmierda amandoi si apoi vor merge sa bea apa. Pe drum se vor intalni cu iepurasul, la care pisisicuta ii linge blanita, curatandu-l. Sa vezi marele rechin alb cum ii zambeste tonului. Tonul insa ramane incruntat…

Eu o sa ii iubesc pe dusmanii mei. Impreuna o sa dansam hora si o sa ii cantam cantece de lauda preaiubitului conducator. El, Iisus, lumina si viata mea. Google-lul nostru spiritual. “Eu, doar Eu sunt calea, adevarul si viata”. Asa ne-a spus. Eu cred ca are de gand sa ne conduca.

Imi e frica de acest Iisus al vostru.

Mai bine sa nu vina.

Sunt un om rau si vreau sa raman asa. Vreau sa fumez, sa beau, sa fac sex cum vreau eu si ea, sa fac ce lucruri imi trec prin cap si ce decid eu ca e bine, fara sa trebuiasca sa ii cant psalmi si laude, la comanda, unuia pentru cat de misto a facut El lumea. Si macar de ar fi facut-o El, dar a facut-o Taica-sau. E doar un Copil de Bani Gata.

Si martorul lui Iehova in incheiere mi-a spus asa: “in fiecare seara, inainte de culcare, spune macar in gand: sa vina Iisus in curand”.

Era un mos batran.

“Nene, sa nu vina, mai bine du-te dumneata la El, ca ti-a tine de urat!” Si am luat pozitia de coborare din autobusul care tocmai oprea in statie.

, , , , , , , ,

14 Comments