Archive for category antirima

povestea fulgilor de nea

acum o saptamana ma sarutai tu

iar acum ma saruta

fulgii de nea

nu au acelasi gust

de vin

dar se topesc incet

ca si sufletul meu.

 

asa simplu si lin s-a dus tot

ca o furtuna de zapada

inima mea

candva calda ca un foc

a apus

iar noaptea da sa apara.

 

e iarasi intuneric acum

si trist si frig

dar asa a fost si mai demult.

ce rost ar avea

sa ma plang?!

 

a fost frumos de tot

cuvintele s-ar pierde

sa explic.

iar viata merge inainte

chiar si in intuneric si frig.

 

visez acum din nou

ca inima sa imi fie calda

nu tu, ca nu esti tu…

dar alta furtuna alba

alti fulgi de nea,

alte povesti.

alte vise

si alte poteci.

Leave a comment

lasă-mă

încă un zâmbet

și o sa plec

promit că

îl aștept

ca o să stau

până mi-l dai

 

o să te visez.

 

că noaptea și luna

fac casă bună

împreună.

 

cuvinte simple

îmi circulă

prin minte

tu și cu mine

eu și cu tine.

 

aceași obsesie

aceași decepție

îmi zic din

gând în gând

că totul e simulare

că de fapt nu te visez

de fapt nici măcar

nu mă gandesc

la tine.

 

nu ești nici măcar o imagine

a și trecut

nu o să mă mai doară vreodată

promit

promit

 

uite cum a trecut

ce ușor a fost

gândurile mele

sunt atât de fără tine acum

atât de libere

 

nici măcar o umbră din tine

nu mai e în ele

nu mai e

nu mai e

promit

 

1 Comment

Hey

Mai stii cand eram acolo in noaptea aia adanca, chiar la rasarit de zi?

Momentul acela in care m-ai prins de mana, ai ras si ai zis ca nu o sa putem rezista pana la afterparty?

Cand mi-ai zambit simplu. Si cand te-am sarutat. Cu pasiune.

Nu mai stiu cine punea… si a dat fix drumul la bas.

Mi-a intrat instant in sange. Parul de mana mi s-a ridicat.

Buzele tale erau umede de la drink, ale mele foarte uscate si amare. Si se completau de minune in marea aia de dans.

Ne-am indepartat la un moment dat si ne-am privit fix in ochi. Ai tai scanteiau. Ai mei nu stiu de erau in stare sa priveasca ceva foarte fix.

Noaptea era adanca si muzica era puternica.

Si ai zis ca mergem la o tigara.

Dar era deja fumata.

Si timpul s-a facut tot mai scurt.

Ne tineam de mana inca, dar parca lumea se invartea in jurul nostru si noi in jurul ei.

Trebuia sa zica cineva stop. Dar nimeni nu a zis nimic.

Si a venit rasaritul trecand peste noi cu caldura lui.

Cat de simplu si de complicat in acelasi timp.

Te-am intrebat daca vrei momente de tandrete. Si ti-am spus ca eu nu vreau.

Fiecare am mai baut ceva si ne-am sarutat pe urma foarte adanc.

Simteam ca iti ating iesirea din dos cu limba, atat eram de adanc…

Ne-am oprit brusc si am inceput sa radem amandoi ca niste prosti.

Ti-am zis ca esti o fata foarte frumoasa.

Mi-ai zambit si mi-ai spus ca asa e dimineata.

Am ramas fara cuvinte si am continuat sa dansam.

Cat o sa dureze minunea, ne-am intrebat amandoi?

O sa treaca mai mult de o zi ca sa se faca iarasi noapte, m-ai intrebat?

Ti-am raspuns ca nu stiu… si m-ai luat de mana si am plecat.

Oare am intrat intr-un cort, ca nu mai stiu?! Stiu insa sigur ca am dormit amandoi pe jos.

Si cand ne-am trezit, soarele a avut grija sa ne faca mai frumosi.

Leave a comment

Luna plina

nu mai este luna aia plina…
ca odinioara.
dar e buna si luna asta
care este acum.



pentru ca lucurile converg
spre un nesfarit…
iar fiecare etapa din viata
trece inspre
ceva finit.



si fiecare floare care
creste la soare,
ajunge intr-un punct
cand de
petalele si mirosul ei
te poti bucura
nespus…
ca mai apoi in dimensiunea
vietii ea sa dispara…



si acolo unde candva
era ea,
acum nu mai e decat
un mare nimic.
si nu doare.
nu iti pune intrebari.
nu te apasa.
nici macar nu devine
o amintire constanta.



si daca luna de ieri
imi amintea de ea…
luna de azi
imi aminteste c-a trecut.
s-a topit
precum un fulg de nea.



si fiecare clipa care
zboara,
zboara inspre eternitate.
pe masura ce timpul
tace si trece,
o simti
din ce in ce mai mai mult.
o simti si tu!
nu-i asa
ca lucrurile de azi
nu mai sunt
ce erau lucrile de ieri?



nu-i asa ca pana si apa
pare sa aiba un alt gust
fata de apa din trecut?
chiar si umbra
care-mi se oglindeste
pe perete
pare acum schimbata
foarte mult…



umbra mea de azi
e atat de diferita
fata de umbra de ieri…
e atat de diferita,
e ca si luna
care s-a topit putin
fata de luna plina
din zilele trecute.



si imi aduce aminte
doar de neant.
ma face sa ma intreb
asiduu
oare ce e
in spatele cortinei?



sunt oare alti actori
care asteapta
sa isi joace si ei
rolul lor efemer
in viata?



intr-o viata
in care poti sa ai tot
si totusi
sa nu ai nimic.



pentru ca
dincolo de frica
si teama
ramane la final
doar un singur lucru…
linistea.



o liniste eterna
ca si glasul ei de acum
pentru mine.
o fereastra inchisa.
o incapere
cu mult fum…

, , , , , , ,

2 Comments

Marlboro

aproape perfecta
statea in coltul camerei
si se uita la mine
cu ochii aceia rugatori



mi-a cerut un Marlboro
si cand i-am zis ca
nu mai fumez
a suspinat in gol.



– mai tii minte, Mihai
cand fumam impreuna
sub clar de luna
tinandu-ne de mana?



– a fost candva
atat de demult
incat acuma amintindu-mi
imi pare intr-o alta viata.



– si nu era o viata mai buna?
decat imperfectul de astazi
Mihai, nu iti pare mai fain
trecutul acela al nostru?



nu stiam ce sa ii zic
bagajele ei imi umpleau
spatiul personal
imi venea sa fug
sa ma ascund undeva
de exemplu, sub pat.



ma privea
rugandu-mi parca o reactie
si astepta



si simteam incordarea
din asteptarea ei…
si vointa
de a merge inainte.
si vraja
din privirea ei.



si totusi reactia mea
nu a mai venit.



– da-mi un sarut!
mi-a zis
nu i l-am dat.
– da-mi macar un zambet?
nu l-am schitat…

, , ,

Leave a comment

Si ea…

si ea…
o sa se agate
de un fir
din ce in ce mai subtiat
si din ce in ce mai intins…



si toate lucrurile
pe care noi doi le-am facut
cat eram impreuna
Vor incepe sa conteze acum
din ce in ce mai mult.



si fiecare cuvant
pe care
ea il considera
important
o sa mi-l arunce in fata.



„mai tii minte
ce mi-ai zis candva?
acum nu mai conteaza,
nu mai inseamna nimic
pentru tine?”



si pot doar
sa ma uit la ea.
sa ii privesc privirea trista
sa ii observ golul
ce i-a ramas
in loc de pasiune.



sa ma uit la ea
in timp ce arunca
cu sageti de venin.
in timp ce imi reproseaza
toate si totul.



vrea sa fie vina mea?
atunci e vina mea.
vrea ca ea
sa aiba dreptate…
ca intotdeauna?
atunci are dreptate
ca intotdeauna.



si tot ce pot
sa ii mai spun
acum
e doar tacerea…
care uneori spune
mai mult decat
toate cuvintele din lume.



si glasul ei pierdut
se pierde acum
in trecut.
e ca si o poezie
ce deja s-a spus.
ca si un concert
cantat demult.



ca si o pictura
sarutata de vreme.
o piesa de teatru
deja vazuta…
acum ea plange
iar eu…
trebuie sa fug.

, , , , , , , ,

Leave a comment

Ma intreb…

ma intreb uneori daca e etic

sa ii iei usor mana-ntra ta

si sa ii soptesti

toate nimicurile acelea

pe care vrea si nu vrea sa le auda?


sa ii spui ca…

tu nu poti visa

si ca totusi

ai visat-o noaptea

si ca buzele ei

chiar aveau un gust bun in vis?


cand te apleci

sa o saruti

si ii intalnesti buzele

in loc sa te concentrezi pe moment

sa te gandesti la alte zece mii

de lucruri irelevante si tot feluri de prostii?


si in noptile acelea tarzii

cand incercam sa nu adormim

fiecare dorindu-ne sa traim clipa

simtind cum bate vantul

prin camera…

si apasarea paturii care devine prea mica

si a somnului care se lasa…

si faptul ca…

o sa se trezeasca fara ea

de indata ce amandoi vom adormi

e oare un lucru frumos din partea mea?


si acolo in bar

cand ma sarut random

desi stiu ca sunt cu ea

si ca dimineata

vom bea o cafea impreuna,

ne vom tine de mana…

e oare ceva etic din partea mea?

, , ,

Leave a comment