Marlboro

aproape perfecta
statea in coltul camerei
si se uita la mine
cu ochii aceia rugatori



mi-a cerut un Marlboro
si cand i-am zis ca
nu mai fumez
a suspinat in gol.



– mai tii minte, Mihai
cand fumam impreuna
sub clar de luna
tinandu-ne de mana?



– a fost candva
atat de demult
incat acuma amintindu-mi
imi pare intr-o alta viata.



– si nu era o viata mai buna?
decat imperfectul de astazi
Mihai, nu iti pare mai fain
trecutul acela al nostru?



nu stiam ce sa ii zic
bagajele ei imi umpleau
spatiul personal
imi venea sa fug
sa ma ascund undeva
de exemplu, sub pat.



ma privea
rugandu-mi parca o reactie
si astepta



si simteam incordarea
din asteptarea ei…
si vointa
de a merge inainte.
si vraja
din privirea ei.



si totusi reactia mea
nu a mai venit.



– da-mi un sarut!
mi-a zis
nu i l-am dat.
– da-mi macar un zambet?
nu l-am schitat…

Advertisements

, , ,

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: