Archive for June, 2012

Luna plina

nu mai este luna aia plina…
ca odinioara.
dar e buna si luna asta
care este acum.



pentru ca lucurile converg
spre un nesfarit…
iar fiecare etapa din viata
trece inspre
ceva finit.



si fiecare floare care
creste la soare,
ajunge intr-un punct
cand de
petalele si mirosul ei
te poti bucura
nespus…
ca mai apoi in dimensiunea
vietii ea sa dispara…



si acolo unde candva
era ea,
acum nu mai e decat
un mare nimic.
si nu doare.
nu iti pune intrebari.
nu te apasa.
nici macar nu devine
o amintire constanta.



si daca luna de ieri
imi amintea de ea…
luna de azi
imi aminteste c-a trecut.
s-a topit
precum un fulg de nea.



si fiecare clipa care
zboara,
zboara inspre eternitate.
pe masura ce timpul
tace si trece,
o simti
din ce in ce mai mai mult.
o simti si tu!
nu-i asa
ca lucrurile de azi
nu mai sunt
ce erau lucrile de ieri?



nu-i asa ca pana si apa
pare sa aiba un alt gust
fata de apa din trecut?
chiar si umbra
care-mi se oglindeste
pe perete
pare acum schimbata
foarte mult…



umbra mea de azi
e atat de diferita
fata de umbra de ieri…
e atat de diferita,
e ca si luna
care s-a topit putin
fata de luna plina
din zilele trecute.



si imi aduce aminte
doar de neant.
ma face sa ma intreb
asiduu
oare ce e
in spatele cortinei?



sunt oare alti actori
care asteapta
sa isi joace si ei
rolul lor efemer
in viata?



intr-o viata
in care poti sa ai tot
si totusi
sa nu ai nimic.



pentru ca
dincolo de frica
si teama
ramane la final
doar un singur lucru…
linistea.



o liniste eterna
ca si glasul ei de acum
pentru mine.
o fereastra inchisa.
o incapere
cu mult fum…

Advertisements

, , , , , , ,

2 Comments

UE va creste varsta de pensionare la 80 de ani

In sfarsit, dupa atatea vesti proaste din climaxul economic care au efectul direct de a afecta in sens negativ nivelul de trai al tarii noastre, apar si vestile bune la orizont.

Uniunea Europeana ne propune sa lucram pana la 80 de ani. Munca face libertatea. Mi se pare fair. Adica, ca si ce chestie sa iesi la pensie la 59 de ani daca esti femeie, respectiv 64-64 daca esti barbat? Ca sa te bucuri de nepoti, de ce ai agonisit? Nu, nu si nu… ar trebui sa iesim la pensie la 80 de ani. Si femeile si barbatii. Speranta de viata din Romania era cifrata in 2009 undeva la 77 de ani la femei si la 69 de ani la barbati. Asa, in conditiile in care va creste varsta de pensionare la 80 de ani pentru ambele sexe (ca doar vor femeile egalitate si emancipare), sa contribui la pensie va fi ca si cum ai juca la loto: statul castiga sigur.

Dar, intr-o alta ordine de idei, sa privim majorarea vartsei de pensioare si dintr-o alta perspectiva si anume, cea in care eu ma voi duce la munca la varsta de 75-80 de ani.

Dis-de-dimineata imi iau bastonul si ma duc incetisor spre baie unde fac un dus si apoi ma barberesc. Pe urma tot cu carja ma deplasez incet in bucatarie unde robotul automatizat imi prepara micul dejun constand in chimicale nutritive. Ascult noutatile macroeconomice si stirile relevante la sistemul integrat informatic al apartamentului. Ma schimb apoi in hainele de munca si liftul ma coboara de la etajul 99 pana la parter unde transportul in comun inovat ma va transporta pana la locul meu de munca care a devenit o rutina in ultimii 40 de ani.

Cu bastonul/carja ajung incet, dar suficient de rapid cat sa ma pontez la timp. Seful nu accepta intarzieri. Are doar 24 de ani, si tinerii astia, freshmeat-ul au fixatia sa aplice tot ce au invatat in scoli. La fiecare greseala ne taie din salariu. Ce sa mai zic de faptul ca aplica cu noi tehnicile moderne de management care consta in amenintari si sanctiuni. Ne numeste mereu „mosi borati care nu produceti nimic”, de parca ar fi vina noastra ca statul, respectiv, marea Uniune ne obliga sa muncim pana la aceste varste inaintate.

De asemenea, peste tot pe unde merg, aud ca noi batranii suntem cei mai exploatati dintre angajati. Nu exista nimeni sa ne ia apararea, toti vor sa scape de noi, ca ii tragem in jos ca si productivitate. De aceea, ne putem angaja doar in cele mai inumane conditii, fara tichete de masa… asigurare medicala nu ne face nimeni, nu ni se da masa de pranz, transport in comun nu ne asigura firma, ne pune target de suplimentare. Am auzit cazuri in care unii batrani au fost si abuzati de catre colegii mai tineri sau chiar si de catre sefi.

Privind in jurul meu pot spune ca nu e nici o diferenta intre acest capitalism minunat si ceea ce s-a intamplat la sosirea comunismului in Romania. Multi batrani care si-au pierdut apartamentele si casele din cauza salariilor proaste si conditilor inumane de munca, au fost cazati in caminele de munca construite de angajatorii in cadrul carora lucreaza. Se are in vedere eficientizarea maxima a costurilor, astfel incat batranii sunt dispusi cate 20 intr-o camera de 30 metri patrati. Nu exista conceptul de spatiu personal in camera, deoarce fiecare are cate un dulap in vestiar unde are voie sa isi tina lucrurile. De asmenea, in camerele respective exista doar paturi si lenjerie de pat iar muncitorilor li se face un program de lagar cu stingere si usi incuiate.

Nu este o probelema de resurse, de fiecare cand un batran moare din cauza abuzurilor si conditiilor proaste el va fi inlocuit cu marfa proaspata. Si au de unde. Exista zvonuri cum ca unii batrani care „nu mai mureau” au fost otraviti, avandu-se in vedere sa se scape de ei pentru ca erau foarte neproductivi. In general, sunt considerati neproductivi cei cu probleme de memorie, concentrare si cei cu defecte fizice precum tremuratul sever al membrelor. Parul batranilor se foloseste pentru saltele iar restul se incinereaza si apoi se utilizeaza ca ingrasamant in serele de rosii ale fabricilor aferente acestor camine de munca. Unde lucreaza cei mai neproductivi dintre batrani.

Rudele, apropiatii, prietenii nu au acces in aceste camine de munca. Vizita este interzisa, deoarece se spune ca vizitatorii pot aduce cu ei boli si astfel diminua populatia de batrani aflata in custodia acestor companii si in grija atenta a UE. Legaturile vizuale sau de natura telefonica sunt si ele interzise. Uniunea Europeana a dat o directiva care sublinia ca acestea tipuri de comunicare fac rau persoanelor in varsta si batranii trebuie protejati. Neamurilor sau prietenilor doritori li se prezinta filme realizate cu batranii cazati acolo. Dar circula zvonurile ca acele filmulete, care prezinta o lume idilica cu batrani foarte bine tratati si care mereu sustin ca nu au nevoie sa ia legatura cu fostii apropiati sunt trucate cu ajutorul CGI-ului.

Inca exista zvonuri cum ca in unele camine de munca, dat fiind ca este mai economic, batranilor li se livreaza acelasi tip de mancare in fiecare zi timp de 365 de zile pe an. Pare revoltator, dar pana la urma care e diferenta cand si noi inghitim aceleasi chimicale preparatele de corporatiille care au ajuns sa elemine orice producator independent cu ajutorul Uniunii Europene si a guvernului nostru?

Exista si un slogan al acestor camine de munca: „Daca esti batran, vino la noi si stai cu ai tai”. Sau… „caminul de munca Neajlov – rasplata ta dupa o viata dusa cu sarguinta”. Nu iti fie frica, firma noastra si UE vor avea grija de tine la batranete. Tu trebuie doar sa semnezi ca iti doresti acest lucru ca sa nu existe probleme de ilegalitate. Daca nu vrei sa semenzi o sa vrei cand o sa iti luam casa. Sau locul de munca. Bucura-te de viata in UE – libertate, fraternitate, egalitate. Si munca pana la 80 de ani.

, , , , , ,

Leave a comment

Marlboro

aproape perfecta
statea in coltul camerei
si se uita la mine
cu ochii aceia rugatori



mi-a cerut un Marlboro
si cand i-am zis ca
nu mai fumez
a suspinat in gol.



– mai tii minte, Mihai
cand fumam impreuna
sub clar de luna
tinandu-ne de mana?



– a fost candva
atat de demult
incat acuma amintindu-mi
imi pare intr-o alta viata.



– si nu era o viata mai buna?
decat imperfectul de astazi
Mihai, nu iti pare mai fain
trecutul acela al nostru?



nu stiam ce sa ii zic
bagajele ei imi umpleau
spatiul personal
imi venea sa fug
sa ma ascund undeva
de exemplu, sub pat.



ma privea
rugandu-mi parca o reactie
si astepta



si simteam incordarea
din asteptarea ei…
si vointa
de a merge inainte.
si vraja
din privirea ei.



si totusi reactia mea
nu a mai venit.



– da-mi un sarut!
mi-a zis
nu i l-am dat.
– da-mi macar un zambet?
nu l-am schitat…

, , ,

Leave a comment

Si ea…

si ea…
o sa se agate
de un fir
din ce in ce mai subtiat
si din ce in ce mai intins…



si toate lucrurile
pe care noi doi le-am facut
cat eram impreuna
Vor incepe sa conteze acum
din ce in ce mai mult.



si fiecare cuvant
pe care
ea il considera
important
o sa mi-l arunce in fata.



„mai tii minte
ce mi-ai zis candva?
acum nu mai conteaza,
nu mai inseamna nimic
pentru tine?”



si pot doar
sa ma uit la ea.
sa ii privesc privirea trista
sa ii observ golul
ce i-a ramas
in loc de pasiune.



sa ma uit la ea
in timp ce arunca
cu sageti de venin.
in timp ce imi reproseaza
toate si totul.



vrea sa fie vina mea?
atunci e vina mea.
vrea ca ea
sa aiba dreptate…
ca intotdeauna?
atunci are dreptate
ca intotdeauna.



si tot ce pot
sa ii mai spun
acum
e doar tacerea…
care uneori spune
mai mult decat
toate cuvintele din lume.



si glasul ei pierdut
se pierde acum
in trecut.
e ca si o poezie
ce deja s-a spus.
ca si un concert
cantat demult.



ca si o pictura
sarutata de vreme.
o piesa de teatru
deja vazuta…
acum ea plange
iar eu…
trebuie sa fug.

, , , , , , , ,

Leave a comment