Uneori

M-am trezit. M-am trezit si m-am uitat in jur. Statea culcata langa mine, inca dormind. Pe jos, pe covor erau culcate doua pahare de vin. Unul era spart un pic pe marginea clopotului. Aproape ciobit. Intr-un stil foarte sangeriu.

Langa paharele culcate atat de armonios se odihnea intinsa si sticla de vin, stapana acestei intalniri. Era de culoare intunecata, cu nuante visinii si aurii pe eticheta. Era un sec rosu de import. Din lumea noua. Acum dezgolita de toate secretele ei, sticla statea intinsa si ea dormind incet pe covor.

Langa eleganta sticla adormita, una chiar intersectandu-o usor, stateau asezate sosetele ei. Erau trase neglijent, formand pe jumatate un sac plin. Erau colorate in dungi. Portocaliu. Verde deschis. Rosu. Alb. Si albstru. Erau un pic murdare pe partea de contact cu solul, dar acest lucru le oferea un caracter de perfectiune.

Undeva mai sus, dincolo de ciorapi se odihnea acum fusta ei. Neagra. Neagra total, fara nici un accesoriu, arata oarecum interesant constrastand cu sosetele-i din apropierea imediata. I-am cautat tricoul cu privirea, scrutand incet covorul meu, covor care poate fi considerat si el un mic univers de sine statator, in care cred as putea sa imi traiesc linistit cateva vieti paralele. Ii cautam triocul pe covor, dar tricoul ei era pe ea. Si cand l-am privit cu atentie, vedeam ca nu are nici un model imprimat pe el. Era simplu si negru total.

Ii iubeam nonculorile. Pana si rujul cu care se daduse inainte sa iasa in oras rezista. Machiajul ei era superb chiar si in timp ce avea ochii inchisi.

Imi venea sa o sarut. Sa ii dau buna dimineata. Dar imi era frica ca sarutul meu o va trezi si va strica armonia unui sistem aproape de perfectiune. Mirosul ei combinat cu mirosurile asternuturilor mele, cu mirosul de casa inchisa, cu mirosul de fum al hainelor, cu mirosul de vin al paharelor si sticlei formau impreuna o mica orchestra care interpreta o muzica incantatoare si misterioasa.

Imi era frica ca atunci cand o sa se trezeasca nu o sa stiu ce sa ii spun. Ce as fi putut sa ii spun si ea nu stia deja? Ca sunt indragostit pana peste cap de tot ce reprezinta ea, de la forma la continut… deja ii si vedeam zambetul enigmatic intiparindu-i-se pe fata in timp ce ii spuneam acest lucru. Da, pana si in imaginatia mea, ea are un zambet perfect, poate acesta este si motivul pentru care m-am indragostit asa.

Si chiar atunci, in timp ce ma gandeam asa, ea si-a deschsi ochii aia mari si caprui de o nuanta aproape neagra. Si frumosi. Si stralucitori.

– Am facut sex?

M-a intrebat repede, fluent si cu un zambet usor apasat spre final.

– Nu. Cel putin din cate stiu eu.

I-am zambit timid, i-am luat mana in mana si am privit-o cu o pivire care dorea sa inghete timpul sa conserve clipa, sa prabuseasca tot universul intr-un punct de singularitate.

Imi zambea cald. Si privirea ei era foarte atenta.

Imi venea sa o sarut. De tot. Pana la moarte. Sa nu imi mai dezlipesc buzele de ea. Sa murim de sete sau inanitie. Am sarutat-o cu fermitate iar in timp ce o sarutam, ma gandeam daca exista un lipici ce ar putea functiona pentru buze. Am sa il aplic o data ca sa fiu sigur ca nu se va mai termina. Un sarut cat o eternitate, o vorba care va prinde nuante de adevar. Asta as putea sa ofer eu lumii. Unii au vindecat boli, altii au creat lucrari superbe, altii ne-au ajutat sa atingem un nivel ridicat de confort. Eu as putea sa va ofer precedentul primului sarut mortal. Un sarut cu care se va termina totul. Cel putin pentru mine si pentru ea.

Si m-am desprins sa o privesc. Apoi am reinceput sa o sarut. Si am sarutat-o mult. Si profund.

Si cand mi-am dezlipit buzele de rozul acela minunat al ei, era afara o dimineata aurie, superba. Si nici un nor pe cer. Si nici un vant turbat, doar o adiere usoara.

Si in ochi aveam o oarecare sclipire de nostalgie usoara care progresa rapid. Tacerea plutea in aer. Era ca un val asternut intre mine si ea.

Si uneori am impresia ca… poate in loc de vinul acela rosu, ar fi trebuit sa aleg un vin alb. Nu i-am spus insa niciodata.

Advertisements

, , , ,

  1. #1 by ana pauper on March 18, 2012 - 10:44 am

    în timp ce o sărutai te gîndeai? uof 😉

  2. #2 by Mihai Bota on March 19, 2012 - 11:19 pm

    da… si ma grabeam… :asa imi zic ele mereu… ca ma grabesc. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: