Anarhie

Inainte de orice organizare sociala a fost, fara doar si poate, anarhie. Anarhie, traducandu-se ad-hoc prin, fiecare face ce vrea.

La un moment dat, niste oameni din aia cu maciuci de lemn si tot tacamul, s-au intalnit intr-o poienita unde veneau cu totii sa bea apa de la izvor. Si vazand ei ca se aseamana, au dat mana cu binete din capul locului sau fie au inceput ei sa isi care maciuci peste scafarlii, dupa caz. Actiunile aceastea intreprinse cu ocazia primelor intalniri dintre oameni se afla fara discutie sub zodia anarhiei.

Bine, mai sunt unele variante, cum ar fi una care afirma ca un mos, dotat din abundenta cu un oarecare iz patriotic, l-a facut pe unul din lut iar mai apoi din coasta lui pe una. Si fiindca, cei doi s-au rasculat, mosul i-a expediat din paradisul sau smecher. Ca varianta e credibila sau mai putin credibila decat cea de mai sus, asta hotaraste fiecare dupa ratiunea si foloasele lui. Cert este ca si dupa ce i-a expediat din paradis, tot s-a ajuns la anarhie. Unul planta, altii culegeau. Unul vana, altii mancau. Unul facea focul, altii se incalzeau. Era, daca vreti sa actualizam, vorba aceea, unul cu sapa, cinci cu mapa. Frate la frate isi dadea in cap, parintii isi abandonau copiii, copiii isi abandonau parintii, in fine, lumea la inceputuri era haotica.

Omul este un oportunist. El cauta sa obtina maximum cu cat mai putin. In esenta si animalele sunt asa, atat doar ca ele se adapteaza in timp mult mai putin util la mediu si se folosesc de mediu cu mult mai putin randament decat omul. Acest lucru vine din faptul ca animalele sunt specializate iar omul, prin comparatie cu ele, este generalist. Omul, spre deosebire de marea majoritate animala, si-a facut unelte sa il ajute in ceea ce se numea exploatarea mediului. Si in momentul in care, facandu-si unelte, si-a dat seama ca munca se poate specializa a pornit cu adevarat revolutia sociala. Acesta este un fapt.

Cei mai fortosi, folosind unelte, puteau merge mai cu succes la vanatoare, fie in grup sau individual. Aceia care nu stateau bine la capitolul forta puteai construi, intretine si repara unelte de ale gospodariei. Unele femei, mai slabe prin constitutie, dar mai agile, puteau acum sa se axeze doar spre procesarea carnii vanate sau a poamelor culese, facandu-le mai prielnice consumului si oferindu-le in acelasi timp o durata de viata superioara. Altii puteau face, intretine si controla focul, care devenise deja un bun esential gospodariei. Alte femei, dar si barbati, puteau acum creste si indruma copiii, viitorii membrii ai obstei satesti spre o specializare care sa fie de folos grupului. Si nu, aia de filozof nu era o specializare agreata.

Pe langa aceasta stratificare a grupului in munca, socializarea a dobandit si o alta utilitate. Fiecare om apartenent la grup, fiind acum folositor, ca mereu se gasea ceva de facut pentru oricine, grupul se putea mari in limita resurselor disponibile in arealul apropiat. Iar grupul, fiind inca culegator-vanator, cand se epuizau resursele migra. Practic, cu cat un grup era mai numeros, cu atat avea sanse mai mari de a supravietuii: imtemperiilor naturii, atacurilor animalelor salbatice sau a grupurilor rivale.

Ca si o concluzie, diviziunea muncii este principalul rol al relatiilor sociale. Si aceasta diviziune a muncii a condus spre sporirea grupului, ceea ce va conduce spre aparitia agriculturii si implicit a statului, asta dupa cum vom vedea in episodul urmator.

Advertisements

, , , , , ,

  1. Anarhie (via mihaibota) | Ado Feck

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: