Archive for July, 2011

Vrei sa muncesti?! Vezi ca te-ai nascut chiar in tara potrivita!

Romania, ca despre ea este vorba. Aici cine pune osul, trage si folosul. Sau ca sa ma exprim mai traductibil pentru google translate: straine, daca nu ai de munca in tara ta si vrei sa muncesti, apoi vino in Romania! Aici muncind, te poti imbogati. Nu peste noapte, dar in timp, peste cateva luni, poti ajunge si tu un om bogat, la casa ta, cu jeepan’ de povestit la nepoti, cu piscina, drum asfaltat pana-n poarta casei, etc.

In Romania poti avea tot ceea ce tu vrei.

Si sa incepem cu ce este mai important: justitie. In Romania justitia chiar functioneaza. Bani sa ai. Ca sustinere iti faci. Nu conteaza cate capete de acuzare ai primit, poti sa ai chiar si unspe ca si nea’ Horica Anderco. Ca uite, justitia care iti gaseste unsprezece capete de acuzare, nu este in stare sa demonstreze ca te faci vinovat macar de unul. Drept e ca stai la inchisoare. Dar amu’ nu se merita? 15 luni de puscarie inseamna, aproximativ 6 milioane de euro. Adica, asta iese aproximativ patru sute de mii de euro pe luna de puscarie. Pai domn’le pe mine de ce nu ma baga la inchisoare?! Vreau si eu sa fiu baiat destept! Fac afaceri cu propietatea statului, alung toti investitorii care doreau sa deschida afaceri in Satu Mare, fie ca este vorba de fratii McDonalds sau de grupul Metro. Semnez si contracte cu firme de parcare din Timisoara, semnez si cu a lui Cocos, daca e cazul. Va mai dau si paine si circ, cum primeam eu cand eram mic de la nenea primaru’ Horea. Hapt in centrul orasului inchingeam un bou la protap. Si acuma imi amintesc, cum, copil mic m-am apropiat de bucatarul care il frigea si acesta mi-a dat o halca mica de carne fripta. “Nene, da’ n-am bani!”. “Ia baiete, ca sa te-nzdravenesti si tu, ca banii mi-i dai alta data.”. Era sefie in Satu Mare la zilele orasului, ce bon fiscal, din alea?! Da’ sa nu deviez de la subiect, jur ca mi-ar placea si mie sa fac afaceri cu statul. Si de ma baga la mititica ca si pe Horica, apoi sa ies la fel de nevinovat. Si cu daune de la stat.

Chiar imi este mila, de voi, bugetarii astia care munciti si va tot taie din salariu ca sa faca economii la bugetul statului. Si cand te gandesti ca taind de la bugetari isi reduce statul veniturile?! Da’ la Horica oricum ii da statu’ vreo cateva milioane de euro, acolo, milioane care nu cred ca se impoziteaza.

Justitie, deci avem. Pe urma, ca sa ma intelegeti de ce se merita sa vii la munca in Romania si nu in alta tara, dati-mi voie sa va zic ca avem stat. Statul roman este principalul actor din viata oricarui cetatean. De douazeci de ani, a construit infrastructura ca sa se poata tranzita Romania, asa cum se cuvine. Sa fim si noi destinatie turistica in rand cu lumea, daca tot ne promovam.  Acum avem autostrazi. Cam cinci sute de kilometrii in aproximativ douazeci de ani. Ca sa intelegeti si voi cat de mult conteaza acest lucru, dati-mi voie sa va prezint limita de viteza pe drum european. 50, ca nu-i 70 km/ora in localitate, cum ar trebui si 100, ca nu-i 120 km/h  in afara orasului cum ar trebui pe un astfel de drum conform cerintelor de la comunitate. Deci, avem o medie de 75 km/h limita de viteza pe drum european in Romania, desi localitatile sunt mai predominante decat portiunile de drum extra-urban. Si avem o limita pe autostrada de 130 km/h.  Deci, daca inainte aia 500 km de carosabil ii parcurgeam in 6 ore si 40 de minute, acum, pe autostrada ii facem in 3 ore si 50 de minute. O economie de aproape trei ore, dom’le! In douazeci de ani. Nu-i mult?! Acuma sa nu imi sariti in cap, ca vezi Doamne, nu-s chiar 500 de kilometrii de austrodata, iar chiar de admiteti ca sunt, kilometrii aia nu sunt legati intre ei. Tronsoane, chestii, trestii… va rog, lasati! Ca astea-s aspecte cu care nu ne batem capul. Daca si acuma mai vreti sa comentati, apoi stiti ce?! Luati voi trenu’!

Tot statul, care ne iubeste si ne respecta pe noi, contribuabilii, ne ofera cele mai ridicate din punct de vedere calitativ servicii de care am putea avea parte. Invatamantul, sanatatea, securitatea, toate sunt pline de oameni entuziasti care de abia asteapta ca tu, cetateanul contribuabil, sa le treci pragul pentru a te lua in primire. Mai, voi nu stiti cum isi fac treaba cei de la institutiile din Romania?! Aici este tara in care oamenii pur si simplu nu mor, din cauza sistemului medical eficient. Aici este tara care da cei mai multi einsteini pe cap de locuitor din Europa, din cauza sistemului educational cu standarde ridicate de calitate. Aici este tara in care daca iti lasi telefonul pe banca in parc si te duci pana in Ungaria, la Tesco la cumparaturi, il gasesti intact pe banca acolo, cand te intorci. Politistii vegheaza.

Administratia publica inseamna perfectiune si oameni dedicati. Tot timpul sunt acolo la birou. Uneori si noaptea. Chiar ma intrebam daca nu trebuie sa vii cu banul pe la ei, ca in alte tari din Europa, daca tot stau acolo la suplimentare?! Nu, orele suplimentare sunt platite bine de catre stat. Bribery ziceam acolo, ca nu stiam cum sa le explic ce inseamna, ca in romana nu este cuvant pentru termenul acesta. Taxele sunt de doua ori mai numeroase ca in, sa zicem, Republica Moldova. Dar aia este tara, mai?! Acolo nu lucreaza nimeni, pana si tigarile le dau pe gratis, nu ca aici, la noi.

De privati, iarasi numai de bine. Poate un pic ma plang de institutiile multinationale si de cele bancare. Uneori te mai pun sa astepti, alteori nu reusesc sa rezolve treaba pentru care te-ai dus acolo. Dar patronii romani sunt oameni. De cuvant. Cum te-ai inteles, asa se face. Daca aia ati convenit, apoi aia ti se da. Daca la pretul zet te-ai inteles, la pretul zet iei. Si nu cu intarzieri si din alea. Ca oamenii stiu o vorba. Si aia-i buna.

Ca incheiere, promovez frunza Romaniei. Strainilor, explore the Carpathian garden! Merita.

Explore the Carphatian garden!

concept copyright: MDTR.ro

, , , , , , , , , , ,

3 Comments

A perfect day

‘poi incepe de dimineata. Cand te duci la Posta Romana sa iti ridici coletul, pe care l-ai comandat acum cateva zile, chiar cinci sa fie mai exact. Dar cum ei nu lucreaza in week-end, sunt doar trei zile. Mno, si cand m-am infiintat eu in unitate si am purces inspre ghiseu, m-a oprit binevoitor o doamna de pe acolo. Mi-a dat un pahar de unica folosinta umplut cu niste Coca-Cola din ala rece, tinut cu fermitate in frigideriu la ei si mi-a zis:

-Bine ai venit la noi, Posta Romana! Sa avem o colaborare frumoasa! Si daca tot ai fost insetat si e asa de dimineata, ia vezi ca acolo in spatele salii unde lumea aia se inghesuie la coada este un bufet suedez. Poate iti este si foame.

Am inganat un pic in sens afirmativ. Si doamna aceea, foarte respectuos, mi-a zis:

-Du-te si serveste-te linistit! Eu iti recomand chiftelele. Sunt foarte crocante. Dar ai putea incerca si sunca umpluta cu branza topita, usturoi si marar. La majoritatea colegelor, acest fel le place cel mai mult.

Dupa ce m-am ospatat pe cinste, imi era greu sa ma deplasez pana la ghiseu. Ca mno, eram ghiftuit asa, nu mergea treaba cu una, cu doua. Am vazut ca mai multi cetateni bravi se aflau in aceasi situatie. Si i-am vazut ca mergeau spre banca aceea de lemn de langa masa unde se completeaza diverse acte si ocupau un loc. Asa ca am facut si eu la fel. Ca sa nu ne fie cald, pentru ca incepea deja caldura sa isi intre in ape, o doamna foarte amabila a venit si a pornit niste ventilatoare din acelea de moda veche. Si apoi, vazandu-ne nedumeriti, ne-a zis:

-Nu au fost de acord cu aerul conditionat cei din conducere, deoarece au zis ca trage la urechi si dupa aceea te dor maselele. Dar am achizitionat aceste ventilatoare potolite si va asigur eu ca ele isi fac pe deplin datoria.

Si asa si era. Si cum stateam acolo jos, pe scaunul acela minunat si ma relaxam dupa micul dejun, o angajata a Postei Romane a venit la noi, acesti clienti care ne odihneam si ne-a luat pe rand la puricat, care ce treaba aveam si desigur, ne ducea sarcinile la indeplinire. Un ins avea de receptionat niste bani prin Western. Alta de trimis o scrisoare la verisoara din Sibiu. Un batranel venise dupa pensie. Eu aveam de receptionat un colet. Si doamna de la posta era foarte rabdatoare, nu conta ca avea multe drumuri de facut pana in spatele ghiseului. Clienta ce dorea sa trimita scrisoarea spre Sibiu si-a uitat pixul acasa. Doamna de la posta i l-a dat pe al ei. “Ia-l, pastreaza-l, eu imi cumpar unul nou”. Si mie inca de cand mi-a vazut cartea de identitate mi-a zis:

-Ah, domnul Bota, de cand v-am asteptat sa veniti dupa colet. Imediat vi-l aduc!

Mi l-a adus si a intrebat daca il poate desface de ambalaj sa verificam daca e in regula. Dupa ce mi-am dat acceptul, si-a scos cutterul din buzunar, a desfacut cartonul si a strans resturile si mi-a aratat comanda. Am zambit si i-am spus ca e in ordine. Mi-a dat avizul sa il semnez si cand am dus mana la portofel, m-a oprit prin gesturi, zicandu-mi:

-Haideti, domnu’ Bota, nu trebuie sa platiti chiar astazi. E o zi atat de minunata, incat nu merita sa v-o stricati platind bani. Platesc eu pentru dumneavoastra astazi, iar maine, ca oricum cred ca mai veniti pe la noi sa luati micul dejun, mi-i dati inapoi!

Ce puteam sa ii mai raspund?! Am incuvintat din cap, mi-a dat avizul si m-a salutat. Si vazand ca ma feresc a pleca, deoarece stateam prea confortabil pe scaunul acela, cand s-a intors din spatele ghiseului mi-a adus un pahar cu ice-tea. L-am baut incet, i-am zambit frumos si cand am terminat, am salutat lumea si m-am luat si am plecat.

Si m-am dus sa ma plimb prin parc. Ca aveam o treaba la banca si era frumos ca inainte sa ma reculeg un pic. Si cum stateam asa, pe banca in parc si fumam o tigara, un domn politist mi-a adus o sticla de Fanta de portocale din aia de 0,5 litri. Si o scrumiera:

-Domnu’ va rog eu frumos sa nu aruncati tigara aia pe jos. O stingeti in scrumiera si scrumiera o lasati aici pe banca ca vin eu dupa ea.

-Da’ cu sticla asta ce e?

-Cadou din partea Politiei Romane.

-Problema e insa ca nu-i prea rece… i-am zis eu.

Dezamagit s-a uitat lung la mine. Nu stia ce sa faca. Politistii nu au fost niciodata cei mai destepti. Mi-a zis:

-Stiti domnu’, numai la temperatura aceasta avem!

-Apoi vezi ca este la Target, non-stopul acesta ce-i langa intersectie. Ei au frigider. Du-te si cere-le voie sa o inlocuiesti pe asta cu una de a lor care-i rece. Arata-i ca nu-i desfacuta, daca-ti zice ceva.

A incuvintat din cap si s-a dus inspre Target. In timp ce pleca, i-am zis:

-Linistit, ca mai fumez o tigara, nu te grabi…

Dar nu aveai cu cine vorbi. Indata ce a crezut ca nu-l vad, a luat-o la goana. Cand s-a intors s-a oprit din fuga in apropierea mea, sa nu-l vad eu ca a fugit. Dar faptul ca gafaia il dadea de gol. Totul durase mai putin de doua minute.

I-am explicat apoi ca nu am cum sa ma descurc cu sucul, cu tigara si cu scrumiera, ca-s om si eu si doar doua maini am. Domnu’ politist a facut un efort de gandire si pe urma mi-a zis:

-Lasati domnu’ ca daca imi permiteti va tin eu scrumiera?

-In sfarsit un politist destept, i-am spus eu.

Si am stat pe banca in parc, fumam. Scrumam in scrumiera tinuta de domn’ politist, care statea in picioare fara nici un fel de efort, chiar de inainte fugise. Se vede ca fac astia instructie la academie, nu gluma. Am desfacut sucul si am baut din el. Era rece, bun…

-Stati ca va tin eu si dopul.

-Capacul, l-am corectat eu binevoitor.

Apoi sa nu va povestesc cum era la banca. Ca si acolo daca doreai sa astepti iti dadeau o tableta sa te dai pe net. Sau casti sa asculti muzica. Sau puteai sa mergi intr-o camera speciala unde juca lumea jocuri pe Playstation 3. Si acolo te deranjau functionarii bancii doar cand le faceai tu semn.

Si cand am terminat tranzactiile, foarte grijuliu functionarul m-a intrebat daca mai am treaba in oras. Nu mai aveam, asa ca s-a oferit sa ma duca pana acasa cu masina. Nu conta ca stau aproape, clientul e client, mi-a zis.

-Aici nu suntem la stat!

Si mi-a zambit.

Deci ce zi, domn’le! Pana si apa s-o pornit, ea, de una singura, cand am intrat in casa si am mers sa ma spal pe maini…

, , , , ,

7 Comments

Anarhie

Inainte de orice organizare sociala a fost, fara doar si poate, anarhie. Anarhie, traducandu-se ad-hoc prin, fiecare face ce vrea.

La un moment dat, niste oameni din aia cu maciuci de lemn si tot tacamul, s-au intalnit intr-o poienita unde veneau cu totii sa bea apa de la izvor. Si vazand ei ca se aseamana, au dat mana cu binete din capul locului sau fie au inceput ei sa isi care maciuci peste scafarlii, dupa caz. Actiunile aceastea intreprinse cu ocazia primelor intalniri dintre oameni se afla fara discutie sub zodia anarhiei.

Bine, mai sunt unele variante, cum ar fi una care afirma ca un mos, dotat din abundenta cu un oarecare iz patriotic, l-a facut pe unul din lut iar mai apoi din coasta lui pe una. Si fiindca, cei doi s-au rasculat, mosul i-a expediat din paradisul sau smecher. Ca varianta e credibila sau mai putin credibila decat cea de mai sus, asta hotaraste fiecare dupa ratiunea si foloasele lui. Cert este ca si dupa ce i-a expediat din paradis, tot s-a ajuns la anarhie. Unul planta, altii culegeau. Unul vana, altii mancau. Unul facea focul, altii se incalzeau. Era, daca vreti sa actualizam, vorba aceea, unul cu sapa, cinci cu mapa. Frate la frate isi dadea in cap, parintii isi abandonau copiii, copiii isi abandonau parintii, in fine, lumea la inceputuri era haotica.

Omul este un oportunist. El cauta sa obtina maximum cu cat mai putin. In esenta si animalele sunt asa, atat doar ca ele se adapteaza in timp mult mai putin util la mediu si se folosesc de mediu cu mult mai putin randament decat omul. Acest lucru vine din faptul ca animalele sunt specializate iar omul, prin comparatie cu ele, este generalist. Omul, spre deosebire de marea majoritate animala, si-a facut unelte sa il ajute in ceea ce se numea exploatarea mediului. Si in momentul in care, facandu-si unelte, si-a dat seama ca munca se poate specializa a pornit cu adevarat revolutia sociala. Acesta este un fapt.

Cei mai fortosi, folosind unelte, puteau merge mai cu succes la vanatoare, fie in grup sau individual. Aceia care nu stateau bine la capitolul forta puteai construi, intretine si repara unelte de ale gospodariei. Unele femei, mai slabe prin constitutie, dar mai agile, puteau acum sa se axeze doar spre procesarea carnii vanate sau a poamelor culese, facandu-le mai prielnice consumului si oferindu-le in acelasi timp o durata de viata superioara. Altii puteau face, intretine si controla focul, care devenise deja un bun esential gospodariei. Alte femei, dar si barbati, puteau acum creste si indruma copiii, viitorii membrii ai obstei satesti spre o specializare care sa fie de folos grupului. Si nu, aia de filozof nu era o specializare agreata.

Pe langa aceasta stratificare a grupului in munca, socializarea a dobandit si o alta utilitate. Fiecare om apartenent la grup, fiind acum folositor, ca mereu se gasea ceva de facut pentru oricine, grupul se putea mari in limita resurselor disponibile in arealul apropiat. Iar grupul, fiind inca culegator-vanator, cand se epuizau resursele migra. Practic, cu cat un grup era mai numeros, cu atat avea sanse mai mari de a supravietuii: imtemperiilor naturii, atacurilor animalelor salbatice sau a grupurilor rivale.

Ca si o concluzie, diviziunea muncii este principalul rol al relatiilor sociale. Si aceasta diviziune a muncii a condus spre sporirea grupului, ceea ce va conduce spre aparitia agriculturii si implicit a statului, asta dupa cum vom vedea in episodul urmator.

, , , , , ,

1 Comment