Archive for March, 2011

Dolce far niente

Imi este frica de dunele de nisip. Sunt atat de instabile. Calci pe ele si mereu le deformezi. Vantul bate si le muta din loc in loc. Daca am noroc si pot urca pe una dintre aceste dune, inaintea mea zaresc doar sute si sute de alte asemenea dune. La fel de mari, la fel de instabile. Fragile, dar totusi fatale. Viata mea este compusa din dune de nisip, nimic altceva. Cand sunt prea obosit de urcatul si coboratul dunelor, ajung sa vad fata morgana.

Fata morgana e mereu altfel. Uneori are cercei. Alteori se imbraca cu un top foarte decoltat. Alteori are strampi rosii sub o fusta mini. Alteori imi zambeste discret. In unele zile imi mai zice si cate un secret. Are destule, tinute acolo la ea in desaga. Intr-o zi mi-a dat un inel si mi-a spus ca ma iubeste. Pe urma mi-a zis ca a glumit. Azi, ea are parul roz, un roz vopsit ce constrasteaza izbitor cu galbenul nisipurilor dunelor.

Acum un an, parca, m-a lasat sa o sarut. Avea un gust uscat si sfarmicios, asemeni nispului dunelor. Am sarutat-o indelung, dar rezultatul a fost acelasi. Cand m-am retras, mi-a si zis: sa stii ca astazi nu o sa gasesti apa pe buzele mele. Imi amintesc, si acuma, exact zambetul ei care se transformase usor in ranjet. Ziua aceea reprezinta trecerea unei noi bariere in ceea ce priveste relatia noastra.

I-am dus flori. Flori galbene, de nisip. Le-am lasat la soare, sa se coaca asemeni unor prajituri de casa… unicele prajituri. Le-am lasat sa stea o noapte la pastrat, in desertul rece asemeni unui frigider. Nu aveau miros, dar nici ea nu are miros, asa ca se potriveau de minune. I le-am daruit iar ea le-a luat si a suflat odata asupra lor si ele s-au facut graunte de nisip. Am plans, am plans acolo langa ea. Iar ea mi-a zis: o sa vina ploaia si ele o sa se faca la loc, tu o sa mi le daruiesti din nou iar eu voi sufla asupra lor si le voi face din nou in nisip.

“Asa ca nu mai plange, asta este viata ta. Din dune in dune si din nisip in nisip.”

Intr-o alta zi, stateam unul langa altul, umar la umar si priveam cerul albastru si fara nori cand i-am spus, asa din senin, ca o iubesc. Mi-a ras amar si mi-a raspuns:

-Lasa ca o sa imbatranesti si o sa vezi ca nu o sa ma mai iubesti!

-Nu, nu… eu nu sunt asa, eu am sa te iubesc mereu.

-Acum te cred si eu, dar o sa vezi ca mai tarziu nu o sa te mai crezi nici tu!

Imbatranim si parca nici faptele nu mai sunt ce erau. Si, mai rau, au inceput sa apara si durerile de spate. Imi e dor de ea de atunci, dar parca imi e si mai dor de mine de atunci. Si o vad, o vad in fiecare zi, ea este fata morgana mea, mi-a promis ca nu o sa imi dea liber toata viata.

Ma uraste atat de mult incat mi-a spus: “fa cumva sa ai si tu un accident de masina, sa scap odata de tine!”.

Eu o iubesc atat de mult, incat continui sa urc dunele acelea zi de zi si seara dupa seara.

Si candva, unul dintre noi va castiga. Sau, fie vom pierde amandoi… Nisipul insa va ramane, va ramane mereu acolo in urma noastra.

, , , , ,

3 Comments

Fan curier ia la stop

Am fost vineri pana acasa si am zis ca stau la stop. Si am stat. Si m-a luat un nene tanar, taran sadea de la mama lui, care s-a deovedit in timp util, a fi cea mai naspa ocazie pe care am prins-o pana acuma. Omul nu era rau, venea de la Bucuresti… doar ce oameni rai pot sa vina de la Bucuresti?! Mai ales de pe Valea Oltului.

Pana la Satu Mare, din Cluj-Napoca, drumul pe sosea dureaza, cu o masina buna, cam doua ore si jumatate. Noi am facut cam trei ore. Trei ore, in care: fie imi punea toate intrebarile posibile, fie dadea radioul la maxim, cat sa imi sune vocea crainicului de radio in creier. Atat de tare, incat ziceai ca informatiile de la radio erau deja in creierul  meu si constiinta mea le vorbea prin unde de inalta frecventa.

Binemeritate erau pauzele in care ii mai suna si telefonul. Insul avea vreo 30 de ani, probabil casatorit din frageda pruncie si sigur cu ceva copii. Sau daca nu copii, macar nepoti. Era om ars de soare, muncit, trecut prin ale vietii de la camp. Trebuie sa admit ca m-a pus in dificultate la unele aspecte tehnice legate de ingrijirea de primavara a arborilor si tunsul, legatul si plivitul in ceea ce priveste domeniul horticulturii. Per total, numai si numai discutii interesante.  Si mai ales intrebari, multe intrebari adresate unui ins(eu) care nu avea chef la ora respectiva de nici o discutie. M-a intrebat tot, totul, de parca murisem, ajunsesem in purgatoriu si sfantul Petru ma descosea acum de cele facute in umila si trecatoarea mea viata. M-a intrebat cu ce pasta de dinti m-am spalat dupa micul dejun si daca e aceasi pe care o folosesc si dupa masa sau inainte de culcare? Daca o cumpar din retail sau en-gros? Daca visez mai des animale albe sau animale vargate? Daca imi e mai mult frica de lege sau de biserica? Care bere este cea mai buna? Cine este omul care a demonstrat ca pamantul este rotund? Il stiti si voi, insul acela dupa care s-a botezat stramtoarea aia din sudul Americii de Sud.

Am avut bulan nesperat, cand deja intram in judetul Satu Mare, judet pitoresc de altfel, ca i-a sunat telefonul. Si a purtat o discutie intinsa pe o perioada de aproximativ o juma’ de ora cu interlocutorul sau, caruia o sa ii spunem, de acum, domnul Andras, dat fiind ca asa i-a zis si el. Sa incerc sa rezum discutia epopeica pe care acesti distinsi domni au purtat-o la telefon. Va reamintesc, ea a durat aproape un ceas:

-Buna ziua domnu’ Andras! Aha, aha. Ha, ha. Io acuma ma duc spre Satu Mare! Aha, aha… pe la Acas is. Ha, ha, ha, excelent, excelent. Doua?! Doua containere?! :O Da’ cate kile are containeru!? Ai de capu’ meu, 320 de kile?! 320 de kile?! :O Rosii sau galbene? Rosii?! :O Ooooo, excelent, pai acuma in weekend nu pot, ca lucrez, dar luni neaparat vin sa le vad, domnu’ Andras! :-> Ha, ha, da, da… luni, luni dimineata! Pai sa fie inteles, vin degraba sa le vad. No, salut, salut!

Cum inchise telefonul, il intreb, asa direct din reflex:

-Ce containere?

Imi raspunde si el, tot asa, din reflex:

-Mere.

Concluzia: niciodata nu este cazul sa te grabesti atunci cand porti o discutie despre mere. Cu cat dureaza mai mult conversatia, cu atat vor fi merele mai zemoase si mai bune.

Concluzia numarul doi: intr-o alta ordine de idei, initiez si eu blogroll. Ii trec pe cei care m-au trecut deja. In caz ca uit pe cineva, imi comentati voi si imi reamintiti.

3 Comments

Anarhie in Paris

Astazi este ziua aceea in care imi pun telefonul la incarcat. Ziua aceea in care stropii de ploaie cad si fac ca asfaltul sa arate mereu udat. Nu e frig si nu e nici cald. E timpul perfect pentru a numara cate picaturi de apa sunt in ocean.

Este ziua aceea frumoasa in care simt ca iubesc. Si ca am incredere in tine. Caii verzi de pereti imi zambesc. Ii privesc si imi jur ca intr-o zi am sa ii calaresc. Ciupercile de padure, ciupercile de padure cresc mereu la umbra si racoare. Am de gand acum sa ma duc acum acolo si sa imi culeg si eu una mare.

Maine seara stiu ca voi fi trist. Ma voi imbata cu tine in vis. Vom bea absinth preparat dupa o reteta originala. Am sa il ascund intr-un pahar. Si tu il vei cauta. Cine il gaseste… il bea.

Iti promit c-am sa te las sa ma denesezi. Poti sa imi pictezi si fata, dar nu am de gand sa te las sa alegi. Va trebui sa imi pictezi modelul scutului faurit de catre Hefaistos lui Tetris sa i-l dea in dar fiului ei, lui Ahile. Vreau ca pe o parte din fata sa am o nunta jucandu-se la lumina lunii. Si cealalta sa imi fie o parte cu un teatru de razboi.

Astazi nu cer o minune. Sa nu se intample nimic, vreau doar pasiune. Stiu reteta perfecta. Tu si cu mine. Luam multa vata de zahar pe bat la pachet. Ne intindem in pat. Si asteptam sa se faca Sfintele Pasti. Asteptam impreuna. Tu si cu mine, acolo, ne tinem de mana.

Stiu. Trezitul din visul meu de primavara… nu ar trebui sa fie atat de greu. Un expresso cu mult lapte, o caramela dizolvata in el si se rezolva. Iti promit ca o sa ma trezesc. Asta pana nu o sa adorm din nou de cu seara. Ca atunci o sa te visez iara’.

, , , ,

3 Comments

The God’s eagle

Mult fum. Atat de mult fum. Se ridica in aer, precum Coloana Infinitului a lui Brancusi. Ii simt inecaciunea, mirosul acela dulce-amar-sarat care imi aminteste mereu de capitele cu fan uscat de vara tarzie. Sau de fanul acela vechi, lasat acolo peste ani, in debaraua bunicilor de la tara… in copilarie.

Fumul urca incetisor spre tavan. E momentul prielnic pentru cerculete. Intai unul, apoi usor, doua, trei, patru, cinci, sase, sapte… incerc sa le ascult cum dispar. Crede si nu cerceta. Ele dispar pe masura ce visele mele prind contur. Azi sunt legat de pat cu lanturi lungi care imi permit sa ma deplasez doar prin casa. Nu pot iesi afara, pot doar sta pe geam si privi lumea, ca e acum total a voastra, nu mai e lumea mea.

Privesc detasat desfasurarea traficului rutier, regularitatea cu care trec si opresc tramvaiele. Privesc pietonii… ma intreb, oare cine sunt ei, de unde vin, unde se duc? Cate stele cazatoare au trebuit sa treaca pe bolta planetei noastre ca sa le aduca noroc? Cat parfum au trebuit sa verse ele de-a lungul istoriei pentru a ne cuceri instinctele? Ma uit din nou la fum… un ultim cerculet intunecat… incep sa realizez ca am ajuns sa imi pun intrebari filozofice.

Astazi sunt legat in casa. Sunt in lanturi, nu pot iesi. Odata v-am iubit. Pe voi, omenirea. V-am iubit atat de mult, incat v-am daruit focul. A fost un dar din inima mea. Imi amintesc si acum, cand am ingenunchiat in fata unei reprezentante a speciei voastre, specia umana, si cum am scos darul meu din san. Ei au scris in arhivele ce s-au pastrat, ca am adus un taciune de sus, din lumea zeilor. Cica, tineam acel taciune captiv intr-un tub de trestie si atunci cand l-am scos si am aprins iasca, toata omenirea s-a minunat. Suflam peste foc si focul se intindea. Au fost zorii omenirii.

Si stau acum acum legat de pat si pedepsit de zeii mei. Ma uit la vietile voastre de trecatori si reflectez la viata mea anosta. In fiecare zi, un vultur vine la mine trimis de zei sa imi ciuguleasca bucati din ficat. Stiu ca pare dureros si uneori chiar este cu adevarat dureros. Dar povestea mea nu se va sfarsi aici, intr-o zi mult asteptata, are sa vina si la mine vreun Heracle sa ma elibereze de lanturi si pironi.

Pana atunci, o sarut. Iar in aer pluteste aiderea ei. Cu fiecare sarutare pe care i-o dau, inima mea si inima ei se apropie tot mai mult si se contopesc impreuna in singularitate. In unica singularitate care poate exista in universul acesta efemer. Cu fiecare imbratisare intre mine si ea, o poarta spre cer se deschide. Si nu imi pasa ca voi le-ati numit gauri de vierme si le-ati descifrat destinatia inspre un univers paralel. Sunt portalurile mele spre cer. Pentru ca acolo, in cer, voi fi doar eu si cu ea. E universul meu paralel, creatia mea, eu il desenez. Si am sa scot totul din el, promit sa nu las acolo nimic fizic… vor fi ramane in el doar sufletele noastre, eu si tu.

Sarutarile noastre imi deseneaza calea. Azi, miliarde de oameni isi cauta un scop intr-o lume trecatoare si egoista. Se regasesc cu sufletul in te miri ce si tot ei sunt cei care imi reproseaza mie ca mi-am gasit calea in tine. Da, i-am gasit calea in tine… o sa le-o spun si protestantilor si pocaitilor si celor care se jertfesc incercand sa raceasca reactoare nucleare. Tu esti religia mea, absolutul, originea. Intr-o zi, am sa scriu o carte care sa imi ateste credinta in tine si am sa fiu al patrulea profet a lui Dumnezeu pe acest pamant. A fost Tora, a fost Noul Testament, a fost Coranul, o sa fie si Te Iubesc. Promit!

Dar pana atunci, iata-l cum vine. E mereu el, vulturul acela, negru, mare si urat. Ciocul sau, asemeni uneui cleste, patat cu sangele meu, scoate acum tipetele acelea care anunta inceperea festinului. Dar intr-o zi, intr-o zi, nu o sa mai fie rost de festin. Nu si pentru el…

, , , , , , ,

Leave a comment

Capitolul 2: In care se elucideaza misterul din princina caruia bulgarii dau intotdeauna din cap DA in sens de NU

Sa ai asa o priveliste buna si sa o strici pe tot feluri de nonsensuri precum: cota de piata si diagnosticul comerical al unei firme?! Eram acolo, la un seminar uitat de lume, soarele scanteia pe idilicul lac din Gheorgheni. Sau Marasti. Sau Gheorgheni. Iar mintea mea zbura undeva la posibilitatile pe care le-as avea daca as castiga 8 milioane de euro la Loteria Romana. Da, da, stiu… as plati cel putin 2 milioane de euro impozit. Dar tot as ramane cu vreo 6 in mana. Hai, fie 5.

In primul rand, le-as da o gramada de bani la ai mei. Pe urma la frate-meu, dar mai putini, cu banii trebuie sa ai grija, ca iti distrug tineretea, realizarea, etc. Pe urma, restul i-as tine in banca si vreo o suta de mii as juca la pariuri, pe o cota de 3-4,  pe acolo. Castig trei-patru sute de mii. Bun, ii scot. Pe urma mi-as chema prietenii si le-as propune sa lase totul si sa vina cu mine prin lume. Sa facem anul ala salbatic de care tot vorbesc managerii de top de cand i-a lovit criza. Dar noi l-am face fara intermediari. In primul rand Istanbulul, dulce Istanbul. Pe urma orientul mijlociu, Damasc, Ierusalim. Apoi mergem la Gizeh sa vedem piramidele. Mergem in China, India, apoi Australia, Noua Zeelanda. Plecam spre lumea noua, facand escala in Hawai. Asa, vreo doua saptamani, sa vedem, cum o ard bogatasii. In lumea noua, prima oprire Peru, ruinele incase pe care am dorit sa le vad toata viata mea. Pe urma Brazilia, un trip clasic pe Amazon. Facem Argentina pe urmele lui Che Guevara. Si pe urmele femeilor, Argentina fiind in opinia mea umila, tara care da cele mai frumoase femei lumii acesteia. Mergem apoi in Mexic sa vedem ruinele atzece. Si apoi, ilegal, trecem in State. Trecem inapoi si apoi intram si legal. Vreau sa vad si Marele Canion. Vreau sa joc la un casino si in Las Vegas. Sa urc pe muntele ala pe care scrie Hollywood. Pe urma, New York, sweet home. Cum as fi putu sa il uit?! Facem apoi drumul inspre Canada. Si inapoi in Europa, in reversul Titanicului. Sa vad Europa de vest asa cum se cuvine. Cu Anglia, Franta, Spania, Portugalia, Italia, Elvetia, Austria si Germania…

Dar s-au terminat si chinuitoarele alea ore. Si iata venind seara. Era opt cand am decis ca trebuie sa merg la un concert Junetrip in Atelier. Eu, un amic, doua beri, mult tutun de rulat, diversi cunoscuti ce ne dadeau ocol. Un concert jazz care ma facea sa ma trezesc intr-o america interbelica. Intr-o america plina de farmec. De baruri cu piane, chit ca Junetrip nu aveau pian. Fumul de tigara, berea rece, muzica, ma facea sa ma visez acolo. Sa fiu agentul FBI. Acela sub acoperire, care nu are o viata personala si spre finele zilei sta acolo in bar si bea shot dupa shot pana la ora inchiderii. Si asculta muzica, fumeaza si se gandeste la un soare portocaliu de apus. Un soare care nu iti cere nimic, un soare care doar te lasa sa il privesti. Si sa il simti. Pentru ca, tu esti tu…

Si Junetrip cantau, iar noi visam. Ca toti muritorii de rand. Si am ajuns sa discutam despre Statele Unite. Amicul meu vrea sa plece acolo peste vara. Sa vada New Yorkul. Discutia, pornind de la capitalism, nu avea cum sa nu degenereze intr-o poveste despre rusi si femeile lor. Rusii au femei superbe, degeaba. Uneori cred ca as putea suporta frigul acela aprig de pe acolo pentru ele. Doar pentru ele. Amicul meu a condus discutia intr-un punct si mai indepartat, generalizand rusoaicele in femeile slave. Si astfel, m-a intrebat:

-Dar ba, femeile slave sunt toate faine! Si totusi, bulgaroaicele sunt frumoase?

Stau, ma gandesc:

-Hmm, pai nu stiai ca bulgarii sunt cei mai mari exportatori pe cap de locuitor pentru circ in materie de femei?

-?!

-Exporta femei cu mustata!

-Zau asa?

Si atunci m-a lovit. Solutia marii enigme. Era acolo, era chiar acolo:

-Pai fii atent, tu de ce crezi ca bulgarii dau din cap diferit de noi restul? Ei dau din cap da in sens de nu. Cand au venit strainii la ei prin baruri si i-au intrebat: “bulgarilor, voi aveti femei frumoasee?”, ei au raspuns prin gestica sau mimica sau ce o fi. Au dat din cap in sens de nu. Dar femeile lor s-au simtit jignite si astfel, ca sa evite certurile conjugale, bulgarii au schimbat sensul nu-ului din gestura cu sensul afirmativ.

In timp ce discutia prindea forma, ma uitam la fundul chelneritei. Si cum trecea grabita pe langa masa noastra, i-am cerut nota de plata. Culmea, mi-a observat mana ridicata, ca in clasele primare. Ce vedere de ansamblu! Si atunci m-a lovit din nou:

-Bai, cum ar fi ca pe nota de plata, pe langa aceste beri, sa mai apara si un “inca doi lei in plus” pentru mine deoarece m-am uitat la fundul ei? Si sa scrie acolo acolo clar si specificat, batut la masina.

Am platit, am plecat… era o seara prea faina ca sa nu o inchei uitandu-ma la stele cat inca sunt treaz. Pentru ca si daca vrei sa visezi si in caz ca nu vrei sa visezi, un lucru e cert: astazi e bine sa nu fii bulgar.

 

, , , , , , ,

2 Comments

Telefonul suna intotdeauna de doua ori

Si busul parca are mereu cel putin doua statii pana unde vrei sa ajungi. Acestea sunt cugetari urbane. Iar ca sa fii urban, trebuie sa ai loc de munca. Iar ca sa ai loc de munca, azi trebuie sa iti depui cv-ul pe tot feluri de site-uri obscure si sa aplici la tot feluri de joburi, unde oricum nu se uita nimeni peste cv-ul tau. Mai exact, ejobs, bestjobs, blowjobs, etc, adica siteurile perfecte pentru phishing.

Daca as vrea sa imi fac cariera in phishing, primul pas pe care l-as face, ar fi sa imi fac cont de firma pe ejobs si sa postez anunt cu un job foarte atractiv si sa astept sa aplicati voi. Cred ca as strange la cv-uri, de m-ar rupe. Si partea cea mai faina e ca poti primi datele sortate direct. Cum?! Ai nevoie de date de studenti din Cluj? Bun, pui anunt: angajez studenti, part time, in Cluj. Ai nevoie de datele unor persoane care vorbesc limba germana in Ramnicu Valcea? Excelent… pui acolo anunt mare si clar “Sprechen sie deutsche?”, locatie: Ramnicu Valcea. Dar hai ca nu vreau sa va invat sa faceti prostii, ca pana la urma sunt datele personale ale acelorasi oameni care refuza sa mi le dea cand le cer sa imi completeze un chestionar.

In fine, mai rar, dar se mai si uita peste cv-uri cineva. In general aia care se ocupa cu phishing-ul si desigur aia cu  raw-jobs-uri, care mereu sunt in cautare cautare de noi prosti. Ca cineva trebuie sa le joace hora, daca ei s-au pus sa cante.  Un exemplu de raw-job il constituie cam tot ce e MLM(multi level marketing pentru aia care nu stiu), indiferent ca e ultra-mega-super cunoscut, precum Amway sau obscur si controversat precum infopagina(echipa 31). OK, veti spune ca sunt eu fraier si ca MLM-ul este functional, poti face multi bani din asta. Nu. MLM-ul nu este functional, pentru ca iti cere sa faci exact doua chestii. Unu, sa vinzi ca mai mult. Doi, sa convingi cati mai multi sa vanda pentru tine. Practic, MLM inseamna sa fii magazin ambulant, cu propriii tai angajati de la care castigi din comisioane.  MLM presupune sa vinzi produse care nu prea au cautare, ca daca ar avea(fii sigur ca nu ar apela la tine), le-ar vinde pe alte canale de distributie.  MLM, de asemenea presupune ca daca toti oamenii s-ar lasa de slujbele lor anoste ca sa lucreze pentru retea, nimeni nu ar mai produce nimic ca sa poata sa cumpere produsele promovate de retea. Deci raspandirea unui MLM este, cel putin la nivel teoretic, un esec. De fapt, MLM-ul este pana la urma el inusi un esec si este facut pentru esuati. O schema Ponzi clasica, daca poftiti.

Un fel de MLM, dar fara multi level-uri, este sa fii agent UPC. Cine mai vrea contract cu UPC in ziua de astazi?! Se si zice ca vor fi cumparati de RDS & RSC. Cu toate acestea, ei fac angajari.  M-au sunat zilele trecute cei de Lugera & Makler, firma de leasing uman, unde mi-am depus cv-ul din greseala, ca sa imi zica ca au gasit slujba ideala pentru mine. Da, voi deveni agent UPC. Frate, acolo la UPC, trebuie sa fii cel mai tare in domeniul vanzarilor… ca sa poti convinge omul sa cumpere ceva de ce chiar nu are nevoie deloc. De ce sa te abonezi la UPC cand exista RDS & RCS? Vreun motiv? Nu, stai jos!

Alt exemplu de raw-job este, in Cluj, parteneriatul cu Vodafone. Adica lucrezi in call-center pentru Vodafone si trebuie sa ii ajuti sa vanda contracte. Sau sa le inoiasca. Ideea e sa castige, acum pe timp de criza, macar cativa centi de pe fiecare contract semnat. Zgartomanii!!! Asa ca te angajeaza pe tine in leasing printr-o firma obscura si te pun sa semnezi in functie de un plafon de contracte semnate pe luna. Daca nu atingi acel plafon, esti platit cu zero lei. Daca vei intarzia la munca si sigur vei intarzia, intrucat call-centerul e in pielea ploii de departe, si mai exact la Polus-Center, vei fi dat afara. Ei platesc parteneriatul cu Call Mania sau cine detine firma de call-center, ca, sincer nu cred ca e Vodafone detinatorul diviziei de call-center din Polus. Aia de la Call Mania, cred, platesc chiria in Polus, cheltuielile cu utilitatile, amortizarea, dobanzile si salariile de top si middle management. Iar pe tine, angajatul care de fapt se chinuie timp de cateva luni sa le semneze cat mai multe contracte, te dau afara fara sa iti plateasca nimic. De ce? Ca asa functioneaza la ei economia de piata.

Dar nu stiu de ce m-am apucat de exemplele acestea cu locuri de munca in Cluj. Aaaa, poate pentru ca eram la un curs azi, spre seara si m-au sunat de la Imagistica Advertising –  Call Mania. Ambele firme, nu au in opinia mea o reputatie buna. Dar totusi am aplicat si totusi m-au sunat.

-Buna ziua! Domnu’ Sebastian Mihai B…

-Da, va rog spuneti(am intrerupt-o, nu imi place sa o ardem cu minutiozitati din astea cand ma scoate afara de la curs)…

Se prezinta pe acolo si, ma rog, imi spune ca e de la Imagistica Advertising si ca am aplicat pentru o pozitie la ei, la call-center… ca pe urma sa continue:

-Mai sunteti disponibil pentru acest post?

-Am aplicat ieri, daca nu ma inseala memoria.

-Da, dar am sunat cativa oameni inainte si ne-au spus ca nu mai sunt disponibili pentru postul acesta. Si ei au aplicat in dimineata aceasta. Sa inteleg ca din: am aplicat ieri, rezulta ca sunteti disponibil?

-Asa! Intre timp ma gandeam ce buna reputatie trebuie sa aiba ei.

-Atunci dorim sa va invitam la un interviu! Joi de la ora 10:30 sau de la ora 17:30? Cand doriti sa veniti?

Nu am stat sa ma gandesc. Am raspuns cu cea mai aroganta voce posibila:

-Vineri!

Mi-a zis sa ii sun maine, ca nu au inca stabilita agenda pentru vineri. Asa e cu astia de la resurse umane, agenda se stabileste mereu cu o zi inainte. Trebuie sa ii intelegem…

Sincer, numai cand ma gandesc cum ar fi sa ma angajez. Ce dureri de cap as avea cu trezitul de dimineata, urcatul pe mijloacele de transport in comun. Induratul: frigului, al vantului, al ploii. Al intunericului. Si sa nu te incrunti cand vezi ca iti dai mai bine de jumatate din salariul tau de part time ca sa mananci ceva la pranz?! Sa alergi impreuna cu toti chibitii aia care se vor corporatisti in ocuparea unui loc la o masa la autoservire, un loc in autobusul arhiplin… cred ca e o senzatie grozava. Sau mirosul de plastic al mancarii comandata de la cattering, aproape ca am si uitat de vremurile acelea ale muncii cu program fix…

Totusi mi-a placut ca mi-au zis sa ii sun, nu ca ma suna ei maine. Am sa fac si treaba asta. Pentru ca cine stie ce chestii amuzante o sa imi mai spuna. Si pentru ca, poate asa, vine si primvara aia odata. De acuma o sa aplic non-stop la slujbe pe ejobs. E uneori mai tare decat sa navighezi pe bancuri.ro.

, , , , , , , , , , , , ,

5 Comments

Irinel Columbeanu a iesit la agatat

Se zvoneste ca Irinel Columbeanu, unicul si adevaratul, a iesit la agatat. Prin Lipscani, s-a dus din club in club. Cauta studente. Se pare ca a trecut cu bine peste dramaticul moment, ruptura de cea care i-a fost nevasta, menajera, sclav sexual. De acum Irinel Columbeanu e din nou liber si periculos pentru relatii stabile. Se aude din surse demne de incredere ca va veni si prin Cluj sa incerce apele. Apoi tinteste Iesii Vechi si Fruntoasa Timisoara.

Irinel e liber si poate fi un pericol pentru relatia ta. Dar… dar, ai noroc azi. Pentru ca nu esti singur in acest razboi. Voi lupta pentru tine cu sfaturile mele. Mereu la inaltime. Aplica ceea ce recomand aici si vei deveni nasul sau. Moartea cu Coasa pentru toti acesti columbieni.

Ai agatat-o si acum o iubesti. Pentru ca mno, asa e viata. Chiar daca la inceput parea ciudat, relatia se aseaza odata cu vremea. Te obisnuiesti si cu mancarea care parea proasta la inceput, daca o incerci de multe ori. Problema e ca, chiar daca inca nu acum, mai devreme sau mai tarziu va da semne ca vrea sa plece. E totul monoton, pasiunea dispare. Si apoi, cireasa de pe tort, daca il vede pe Columbeanu, cum ar putea sa ii reziste?! Cum  sa faci sa nu se ajunga aici?

Il vede pe Columbeanu?! Bun, atunci nu o scot in club. Da?! Wrong answer! Iesi tu in club. Lasa-o acasa sa se uite la televizor sau sa stea pe facebook sau sa picteze sau sa faca poze artistice sau creatii literare sau ce mai face ea… si iesi tu! Sa nu fii timid. Iesi in club si oricum vei avea incredere in tine ca esti intr-o relatie. Adica, te simti bine si daca nu agati nimic. Asta cauta tipele, asa ca vor roii in jurul tau. Nu le cruta! Prinde-le pe toate care iti cad in mana! Inseala-o cu toate si de cate ori poti. Asta este regula numarul unu in orice relatie. Nu trebuie sa fie faina musai, ideea e sa te atraga. Sa fie ok de anturat, sa aveti macar un film comun. Agata-o, incearca un one night stand unde se poate si da-i alt numar de telefon. Asta desigur, doar daca ti-l cere.

Regula doi este sa nu ii spui ca o inseli. Chiar daca te intreaba des? Femeia mereu a fost atenta la detalii. Firul acela de par brunet agatat in fermoarul de la pantalonii tai, care contrasteaza cu parul ei blond da de banuit? Ii spui ca o iubesti. Cum ai putea tu sa o inseli?! Nu uita, in minciuni exista doar o regula si este foarte simpla: aceasi minciuna repetata de zeci de ori devine adevar. Asadar, niciodata sa nu recunosti ca o inseli. Nici cand te vede cu alta de mana pe strada. Mai ales daca te iubeste. Daca te iubeste, oricum nu o sa creada ca o inseli nici daca faci sex cu alta in fata ei. O sa creada ca e menage a trois.

Regula numarul trei spune sa nu ii faci pe plac. Nu ii fa pe plac, orice iti cere! Iti cere sa te casatoresti cu ea? Ii zici ca mai degraba ai pleca in Noua Zeelanda sa traiesti in pace si armonie cu bastinasii de pe acolo. Iti cere sa ii faci un masaj? Ii raspunzi ca ai avut cea mai grea zi din viata ta si ca ai merita sa fii tu recompensat cu unul. Iti aduce ciocolata? Refuza-o.  Spune-i ca are gusturi proaste in materie de ciocolata, machiaj si haine. Ti-a crosetat ceva in semn de dragoste? Spune-i ca e cel mai oribil obiect realizat de catre mana omului pe care l-ai vazut de-a lungul istoriei. Sa nu iti fie teama sa ii demonstrezi mereu ca nu are dreptate. Ca orice ar face ea, exista mereu ceva mai bun ce putea face in schimb. Daca iti zice ca esti rau, pentru ca ele niciodata nu vor intelege, spune-i ca o iubesti si ca mereu ii vrei binele. Intr-un final te va ajunge si ea la concluzia aceasta, pentru ca asta inseamna relatie.

Al patrulea punct ar consta in doza zilnica de posesivitate. Chiar daca neaga, e chestia aia ce o tine in viata. In alerta. Mereu se va plange, dar posesivitatea este piperul si sarea din mancare. Fii posesiv cu fiecare ocazie si arata-i cat de posesiv esti! Daca te tine, poti sa o si bati! Este chiar recomandabil. Eu unul inca nu am reusit sa imi bat vreo prietena, dar promit ca voi incerca sa depasesc aceasta bariera. Trebuie insa sa imi promiti si tu ca o vei face! O sa iti asigure o relatie lunga si de durata.

Cinci, foarte important, fa-o de ras. Cu orice posibilitate. Chiar daca la inceput nu te pricepi, ca mno oameni si oameni si diferente si diferente, iti promit ca o sa inveti si incet, incet vei ajunge sa te descurci din ce in ce mai bine. Fa-o de ras cand se duce la salonul de machiaj, cand e la volan, cand isi cumpara haine, cand iti spune sa nu o faci de ras scl.

Si in final, tine-te mereu de regulile de baza si lasa lucrurile marunte sa iti condimenteze relatia. Suna-o mereu si mai ales cand e ocupata. Imprumuta mereu bani de la ea si uita sa ii returnezi. Invita-o la cina, la film, la cafenea si uita sa te duci si tu. Fa-o mereu sa astepte, pentru ca ea oricum o sa intarzie. Regula de aur la intalniri… mereu sa ajungi cu cel putin o ora mai tarziu decat ati stabilit.

Daca faci toate acestea, ii vei demonstra cat de mult o iubesti, cata grija ai de ea. Isi va da seama ca e o floare rara si ca tii la ea. Si coioti preum acel Urinel Columbeanu nu vor putea pune in veci ghiarele pe ea. Columbeanu nu o merita.  Oricat de rau ai putea fi tu cu ea, Columbeanu va fi si mai rau. Asadar, citeste, reciteste si invata, pentru ca repetitia este mama invataturii. Si nu uita, nu crezi in sfantul Valentin, dupa cum nu crezi nici in Mos Craciun. Succes!

, , , , , , , , ,

11 Comments