Miam vazut moartea injurul okilor la Bamboo azi dimineata

Azi nuapte k de obicei mam imbatat cu prietenii si am inceput sa prizam niste chestii dragute care stiu cati plac si tie dar nu vrei sa rekunosti catie frica de politie. Si am stat asa, relaxati, pana am zis ca mergem ca de obicei in Bamboo. Si am luat taxi la club si eram eu cu Andu si cu Mirel.

Si am lasat gecile la gardeloba si am stat jos la masa si am baut niste zampanie. Cu gheata kum imi place mie. Si digeiul punea mega bine, asa ca mam ridicat, am mers la baie si mam dus dupa sa dansez.

Gagica e mijto si ea se unduieste binen ritmu muzicii care rupe. Si ma uitam la ean oki si zambeam cu precizie. Si era mega bine. Si am stat sa ma gandesc cum sai spun cat de mult o iubesc. Si danzam langa dansa si o priveam cu nesat si iam zis:

– Kum te chiama, draga mea?

– Ce? Nu te aud! Spune mai tare!

– Cum te chiama, pasarico? Ca danzezi maxim de frumos!

– Alexandra.

– Salut Alexandra! Te iubesc, scumpa?

– Ma intrebi?

– Da. Fiind ca as vrea!

– Ok, pai hai sa mergem la baie.

Nu va povestesc fiind ca ii intim. Dar la un moment dat am auzit tipete. Si parea ca is ale ei si ca ii place. Sam continuat sa dau. Ca era bunoace rau Alexandra. Si sa tras dupa un pic si mia zis:

– Buey… n-auzi? Sentampla ceva.

– Nu se intampla inca ca nam terminat.

Si ma tras de mana sa iesim.

– Kum vrei sa ies cu ea asa?

– Puneon pantaloni si hai sa mergem!

Am ascultat si cand ieseam, tipete se auzeau. Am dezchis usa si simteam miros de fum. Ma uit in jos, ardeau flacari si am zis ca asta nui a buna, ce dracu am luat. Si mia zis Alexandra ca trebe sa iesim. Dar nu prea se mai vedea pe unde de la fum. Am zic ca cel mai binei sa ramanem calm. Si sa bajbaim peretii si sa stam departe de fok ca sa nu ne ardem. A zis ca sa mergem inapoi in baie si sa iesim pe geam.

– Pai nu cred car fi o idee buna. Daca cadem in cur si ne rupem un picior?

In momentul ala imi vedeam moartean juru la oki. Mia fost frica pentru prima data in veata. Si iam zis:

– Bai, mie frica co sa mor. Hai pe usa.

– Nu, hai pe geam.

Am avut bulan, era prea mic. Asa ca am luato pe usa. Fumul era gros si ne era frica dar am dat cu lanterna de la aifon 7 si lumineaza bine, noroc ca mai aveam baterie. Ne tineam cu hainele ude de la chiuveta cam avut inspiratie, la nas. Si neam luat dupa niste oameni care dupa am vazut ca erau bodiguarzi. Si neau scos afara unde au venit ambulante. Si era cu girofaruri aprinse, oameni dezbracati, femei care tipau. Si miam dat seama kam pierduto pe Alexandra. Si tzust inapoi so caut. A incercat sama opreasca securiti dar iam futut una, zbang, bai de aici, Alexandra e in pericol. Am intrat in fum. Bajbaiam peretili si incerca so gasesc. Si am cautato incontinuu. Se facea cald si inecacios, noroc cu lanterna de la aifon 7. Bun telefon, apropo. Bai si nu gandesti, ma suna. Cine ma suna la ora asta? Alexandra.

– Ce faci, fa. Te caut de nu mai pot, unde esti?

– Ke neboon. Sunt afara, eram in spatele tau. Am mers la ambulanta sa beau apa, ca imi era sete de la vitaminele alea ce leam luat noi doi inainte sa mergem la baie.

– Hai ca ies si eu. Ne vedem acolo.

Azi am fost erou si eu ca si voi, aia de la Colectiv. Am mers dupa ea si kiar daca nam salvato, sa sti ca am iubito in baie si am ajutato sa iasa la aer. Norok kior ca la noi na fost decat raniti si nici aia grav. Asta inseamna un club bun, nu ca si Colectiv. Ca la Colectiv nu era indeplinite conditiile de mediu si protectie. Ca altfel sigur scapa si deacolo mai multa lume cu veata. Oricum imi pare rau de ce sa intamplat acolo, kiar daca rocari. Si imi pare rau si de ce sa intamplat aici, darma bucur ca na patit nimeni nimic.

Si sincer, pacat ka ars Bamboo ca era mega smecher, loku meu preferat. Da norok ka egzista inca Fratelli si ala na ars.

, , , , , ,

Leave a comment

povestea fulgilor de nea

acum o saptamana ma sarutai tu

iar acum ma saruta

fulgii de nea

nu au acelasi gust

de vin

dar se topesc incet

ca si sufletul meu.

 

asa simplu si lin s-a dus tot

ca o furtuna de zapada

inima mea

candva calda ca un foc

a apus

iar noaptea da sa apara.

 

e iarasi intuneric acum

si trist si frig

dar asa a fost si mai demult.

ce rost ar avea

sa ma plang?!

 

a fost frumos de tot

cuvintele s-ar pierde

sa explic.

iar viata merge inainte

chiar si in intuneric si frig.

 

visez acum din nou

ca inima sa imi fie calda

nu tu, ca nu esti tu…

dar alta furtuna alba

alti fulgi de nea,

alte povesti.

alte vise

si alte poteci.

Leave a comment

lasă-mă

încă un zâmbet

și o sa plec

promit că

îl aștept

ca o să stau

până mi-l dai

 

o să te visez.

 

că noaptea și luna

fac casă bună

împreună.

 

cuvinte simple

îmi circulă

prin minte

tu și cu mine

eu și cu tine.

 

aceași obsesie

aceași decepție

îmi zic din

gând în gând

că totul e simulare

că de fapt nu te visez

de fapt nici măcar

nu mă gandesc

la tine.

 

nu ești nici măcar o imagine

a și trecut

nu o să mă mai doară vreodată

promit

promit

 

uite cum a trecut

ce ușor a fost

gândurile mele

sunt atât de fără tine acum

atât de libere

 

nici măcar o umbră din tine

nu mai e în ele

nu mai e

nu mai e

promit

 

1 Comment

Hey

Mai stii cand eram acolo in noaptea aia adanca, chiar la rasarit de zi?

Momentul acela in care m-ai prins de mana, ai ras si ai zis ca nu o sa putem rezista pana la afterparty?

Cand mi-ai zambit simplu. Si cand te-am sarutat. Cu pasiune.

Nu mai stiu cine punea… si a dat fix drumul la bas.

Mi-a intrat instant in sange. Parul de mana mi s-a ridicat.

Buzele tale erau umede de la drink, ale mele foarte uscate si amare. Si se completau de minune in marea aia de dans.

Ne-am indepartat la un moment dat si ne-am privit fix in ochi. Ai tai scanteiau. Ai mei nu stiu de erau in stare sa priveasca ceva foarte fix.

Noaptea era adanca si muzica era puternica.

Si ai zis ca mergem la o tigara.

Dar era deja fumata.

Si timpul s-a facut tot mai scurt.

Ne tineam de mana inca, dar parca lumea se invartea in jurul nostru si noi in jurul ei.

Trebuia sa zica cineva stop. Dar nimeni nu a zis nimic.

Si a venit rasaritul trecand peste noi cu caldura lui.

Cat de simplu si de complicat in acelasi timp.

Te-am intrebat daca vrei momente de tandrete. Si ti-am spus ca eu nu vreau.

Fiecare am mai baut ceva si ne-am sarutat pe urma foarte adanc.

Simteam ca iti ating iesirea din dos cu limba, atat eram de adanc…

Ne-am oprit brusc si am inceput sa radem amandoi ca niste prosti.

Ti-am zis ca esti o fata foarte frumoasa.

Mi-ai zambit si mi-ai spus ca asa e dimineata.

Am ramas fara cuvinte si am continuat sa dansam.

Cat o sa dureze minunea, ne-am intrebat amandoi?

O sa treaca mai mult de o zi ca sa se faca iarasi noapte, m-ai intrebat?

Ti-am raspuns ca nu stiu… si m-ai luat de mana si am plecat.

Oare am intrat intr-un cort, ca nu mai stiu?! Stiu insa sigur ca am dormit amandoi pe jos.

Si cand ne-am trezit, soarele a avut grija sa ne faca mai frumosi.

Leave a comment

Ca-te ceva despre simularea ratata de la BAC

I-mi bag pilula in ea de educatie romaneasca anul 2015 in care noi inca ne chinuim sa scriem cu pixuri si creioane cand alti se joaca jocuri pe tablete si telefoane. Se ce-re sa citesc Lostirta de NumaiStiuCum IlCheama si Fratii Baltagul de Ion Morometii. Plus poezi de alui Eminescu carea murit deja de cateva sute de ani.

M-a incarca regretele ca ma dau afara din scoli dupa ce am i-njurat profesori, zic ei, pe un grup de Facebook. Nu iam injurat, am facut memeuri cu ei, dar aia e prosti si idioti si nu stie de NainGag si Thumbler.

Se duce tara asta de rapa, acum pe bune, un pic de civilizatie nu mai e deloc.

Nu vreau sa critic pe nimeni sau sa judec. Nu i-mi mai pasa, voi emigra si veti pierde inca unul din tinerii care se duce in occident sa munceasca un job ca lumea pentru bani ca lumea. Ca oportunitati nu oferiti in tara.

Si-mularea de la BAC a fost o bataie de joc.Macar presa tine cu noi. A venit in sala de clasa capcaunul, a dat subiectele, am rezolvat si apoi nea picat pe toti. Ce pilula mea de scoala e asta? Ce am invatat?

Nimic, zero, nada.

Leave a comment

Cuvânt înainte

Timpul tace și trece iar parcă anii se scurg din ce în ce mai scurți și mai cu nerăbdare. Mă gândeam de multă vreme, tot depănând amintiri cu prietenii pe la câte un pahar de ceva, să imprim în cuvinte toate poveștile acelea depănate despre viața noastră în mediul universitar, de la începutul ei până la sfărșitul ei.

În ceea ce privește literatura dedicată acestui segment specific, viața universitară, pot să afirm că nu cunosc să existe cărți dedicate, cel puțin nu segmentului vieții universitare de la noi din țară. Dacă în exterior, există „păduri norvegiene” și alte cărți de acest fel, cea mai apropiată abordare în ceea ce privește acest aspect o putem regăsi în „Cișmigiu & CO”. Abordare care evident se referă la viața de liceu, ce îmi pare un subiect mult mai abordat în literatura noastră.

Viața universitară are un ușor contur tabu. Parcă oamenilor le e teamă de liberate. O liberate care vine dintr-o dată și în mult volum. Preferă să rămână tăcuți, să lase povestea vieții să curgă mai departe, refuzând să exprime în mod literar acea realitate, viața din studenție, chiar și sub o formă cenzurată.

Mi-ar plăcea să astept până când stilul meu de a scrie o să evolueze. Dar pentru a depăna povești din perioada studenției, cred că ar trebui ca el să fie unul simplu, viu și cursiv. De asemenea, asteptând mult, amintirile se vor împuțina și își vor pierde din detalii. Cartea ar fi mai sarăca și atât eu, cât și potențialii cititori ar deveni nemulțumiți.

Așa că, nu îmi rămâne decât să încep a o scrie, iar de va ieși bine sau nu, asta va rămâne de văzut în timp. Va lua mult, dar scrisă puțin câte puțin, cred că e soluția cea mai adecvată pentru elaborarea unui astfel de roman. Publicarea am să o gândesc la momentul potrivit, iar o soluție de avarie, în caz că editurile o vor respinge, va fii mediul online.

Personajele romanului vor căpăta nume fictive cu scopul de încerca păstrarea unei minime confidențialități. Am să renunț de asemenea la prezentarea unor evenimente care ar putea aduce anumitor personaje daune în viața sentimentală prezentă sau ulterioară. Chiar și fără acestea, consider că am suficient material pentru un roman relativ consistent.

Iar ca și cuvânt de încheiere, prin această prefață, solicit ca recomandări, diverse romane pe această tematică. Mă interesează în mod deosebit stilistica și mai puțin conținutul și povestirile.

Vă mulțumesc!

, ,

1 Comment

Doua lucruri pe care le-as face daca as fi neamt si presedinte iar din 2019 as vrea sa fiu presedinte din nou

Sunt convins ca Iohannis va gasi si face mult mai multe, in principal orientandu-se spre digitalizarea aparatului de stat. E trist ca noi in 2014 nu avem o baza de date centralizata la care sa se poata conecta diverse institutii a statului pentru optimizarea tasks-urilor acestora zilnice. Si nu e o asa mare filozofie, practic ai nevoie de cateva servere de back-up, un server central si oameni buni care sa le administreze. Si acesti oameni ii gasesti, sunt chiar aici in tara si lucreaza pentru firmele acelea de IT outsourcing care aduc cei mai multi bani in Romania.

Sunt convins ca domnul Iohannis va reusi sa faciliteze cumva infiintarea unui astfel de departament, poate chiar am putea pune de un minister, ca cel cu IT&C e depasit grav.

Sunt convins ca pana in 2016 domnul Iohannis va facilita si ca dreptul nostru de vot sa poata fi exprimat electronic. Cum pot face americanii, de exemplu. E multa birocratie la mijloc, dar cu ceva sustinere, cred ca se poate trece si peste acest lucru.

Acestea ar fi insa lucruri care sunt convins ca vor fi realizate. Eu as vrea sa atrag atentia asupra a doua chestiuni care mi se pare ca ar trebui rezolvate. E greu sa le rezolve un presedinte, dar eu cred ca, alegand oamenii potriviti, acestea ar putea fi rezolvate pana in 2019. Sau cel putin sper.

1) Sa se puna in functiune total autostrada A3 pana la finele 2019. Sunt convins ca daca face asta pe timpul mandatului sau, toata Transilvania il va vota din nou. Daca le face si pe A1 si A2, sunt convins ca il vor vota si cei din partea de sud a tarii. Iar daca, cumva ar reusi sa o faca si pe cea din Moldova, sunt convins ca va fi si acolo, va pe langa ca va fi votat, va fi si ridicat la rangul de sfant. oare cum ar suna, Sfantul Iohannis Ctictor al Marilor Autrostrazi?

Motive: nu va intra in conflict cu pollitica locala. Cel putin, din ce am observat eu in Cluj-Napoca, cel mai bine fura cei de la stat, impartind lucrari de constructii. Boc a reusit performanta de a face Clujul un dezastru pe timpul verii care tocmai a trecut. Sute de strazi sparte, poduri, santiere peste tot, ma face sa cred ca banii cei mai multi merg frumos catre proiectele de infrastructura. Asa ca, de ce nu autostrazi? O autostrada e in afara orasului si nici macar nu deranjeaza cetatenii, precum am fost deranjati noi in aceasta vara in Cluj-Napoca.

2) Sa puna niste taxe si impozite pe Biserica si sa le limiteze pe cat posibil finantarea primita de la stat. Daca face asta, eu unul jur cu mana pe inima ca sigur il voi vota. Indiferent de restul lucrurilor care ii vor iesi sau nu pe timpul mandatului sau.

Motive: Biserica e o institutie care in Romania produce prea putine beneficii, raportat la cat consuma. Adica un activ cu deficit. Unde se spala multi bani. Bani murdari. Si e o adevarat mafie in sanul ei. Cazuri sunt nenumarate, nu am de gand sa va lungesc cu exemple date aici. De asemenea, Biserica s-a implicat si in campania electorala activ si pentru unul din candidati. E o greseala pe care nu au mai facut-o pana acum. Iar daca pana in momentul de fata, oricine iesise presedinte, avea o ezitare in a propune taxarea Bisericii, de frica pierderii sprijinului electoral, consider ca in ceea ce il priveste pe candidatul Klaus Iohannis, acesta nu ar trebui sa isi faca nici o grija. Inteleg conceptul de sanctitate, dar daca sanctitatea apeleaza la bani, atunci sa plateasca pentru acesti bani acelasi impozit si aceleasi taxe pe care le platesc eu ca si cetatean. Altfel, se numeste discriminare.

Acestea fiind spuse, ii doresc domnului Iohannis, pe care l-am votat, un mandat cat mai lung si mai intelept.

, , ,

Leave a comment